O şcoală ca afară

Despre şcolile din mediul rural se vorbeşte aproape întotdeauna cu un zâmbet ironic, furişat în colţul gurii, ca şi cum ar fi de la sine înţeles că acolo nu se învaţă carte. Prejudecăţile şi ignoranţa omoară tot ce e frumos şi, cel mai grav, îngroapă adevărul: acolo toaleta e în curte, şcoală nu se prea face, profesorii sunt slab pregătiţi, iar copiii stau cu o mână pe caiet şi cu alta pe sapă. Sau pe frânghia la al cărei capăt opus se află vaca. La 27 de kilometri de Bucureşti, pe malurile Mostiştei, în comuna Belciugatele din judeţul Călăraşi, se află o şcoală care spulberă toate clişeele şi răutăţile, pentru că este altfel de cât ne-am aştepta, pentru că oferă surprize şi pentru că are un trecut istoric la care trei sferturi dintre şcolile marilor oraşe ale României nu îndrăznesc să viseze.

• Şcoala din comuna Belciugatele a fost înfiinţată în anul 1885, adică exact acum 135 de ani!
Iniţial a funcţionat ca şcoală mixtă, formată din două săli de clasă şi o cancelarie, frecventată de 12 elevi şi eleve. În prezent funcţionează ca Şcoala Gimnazială nr.1, ciclurile primar şi gimnazial, în localul nou, fiind şcoală coordonatoare pentru încă o şcoală cu clasele I-IV (Şcoala Primară Măriuţa) şi două grădiniţe (Belciugatele şi Măriuţa, ambele cu program normal). Şcolile şi grădiniţele din comună cuprind trei grupe cu 54 preşcolari, două clase cu regim simultan cu 24 elevi, cinci clase cu regim individual cu 108 elevi ( învăţământ primar ) şi patru clase la gimnaziu cu 87 elevi. Şcoala are teren de sport, încălzire centrală, grupuri sanitare şi a fost recent renovată. Un microbuz şcolar aduce elevii la cursuri.

Doamna director Daniela Nedelcu vorbeşte, cu modestie, foarte puţin despre domnia sa şi foarte mult despre ceea ce este şi mai ales ce va fi şcoala pe care o conduce. Nu avem timp pentru un interviu clasic, multele treburi ale şcolii nu pot aştepta, dar din tot ceea ce spune răzbat pasiunea, ambiţia şi dăruirea. Şi dragostea pentru copiii pe care are menirea de a-i forma, educa, pregăti pentru viaţă, împreună cu ceilalţi colegi profesori. Înainte de toate, ne spune că ne aflăm într-o unitate de învăţământ care a primit recent titlul de „Şcoală europeană”. Apoi, că abandonul şcolar nu reprezintă o problemă: doi copii au părăsit cursurile înaintea absolvirii, dar se fac eforturi pentru reintegrarea lor. Dialogul cu părinţii este la ordinea zilei, pentru că la şcoală copiii învaţă nu numai cunoştinţe conform programei, ci şi cum să se comporte în familie, în viaţă, în societate. În ultimele zile, doamna Nedelcu s-a ocupat de distribuirea tabletelor puse la dispoziţie de autorităţi. Încearcă, de altfel, să menţină un contact permanent cu autorităţile locale, de asemenea preocupate de viitorul copiilor din comună. Există un parteneriat şi cu cele trei biserici din satele aparţinătoare comunei (Belciugatele, Măriuţa, Cojeşti).

Până la izbucnirea pandemiei, serbările şi festivităţile de început şi final de an şcolar sau de Ziua Naţională erau pregătite cu multă grijă. Copiii din Belciugatele cântă, recită, dansează, pun în scenă mici spectacole, fac lecţii deschise în mediul natural pe care îl cunosc atât de bine. Acum însă totul se desfăşoară online, de la cursuri şi testări până la activităţile organizate extraşcolar. Epidemia nu a făcut timpul să stea în loc. Şcoala îşi vede de drum: copiii nu au nicio clipă de pierdut. Elevii pictează şi desenează foarte frumos. Mărturie stau pereţii coridoarelor şi sălilor de clasă tapetaţi cu lucrările copiilor, unele chiar foarte reuşite. Pe lângă şcoală funcţionează un club de karate, iar pentru mămici se organizează cursuri de fitness şi aerobic. De ziua lui Mihai Eminescu, elevii şcolii realizează colaje, desene şi fotomontaje dedicate marelui creator. Şi aceste lucrări împodobesc pereţii şcolii.

Şi pentru a demonstra că lucrurile stau exact aşa cum ni se spune, doamna directoare Nedelcu ne vorbeşte cu mândrie despre participarea copiilor din comună la concursuri judeţene, de unde s-au întors cu premii: Concursul Naţional de Geografie „Terra” (Mica Olimpiadă, cum i se mai spune), la care elevul Eduard Vârlan a câştigat premiul I, iar colegul său, Andrei Anton, o menţiune; Concursul Judeţean de Matematică Ion Cheşcă, desfăşurat anual în municipiul Călăraşi, de unde Sebastian Dobrin, Eduard Vârlan şi Daria Baciu s-au întors cu menţiune. La acelaşi concurs au mai participat, cu rezultate bune, elevii Roberto şi Marius Marin şi Giovani Fierbinţeanu.

Dezvoltarea şi punerea în practică a proiectelor presupune finanţare, sponsorizări şi gestionare eficientă a fondurilor. Aflăm că Primăria comunei este preocupată de dotarea şcolii şi că oferă cadouri copiilor de sărbători. O colaborare prin sponsorizare se derulează cu fundaţia „Ana şi copiii”, care la începutul anului şcolar a dăruit fiecărui copil câte un ghiozdan plin cu rechizite, dar şi cinci canapele donate, prin străduinţa fundaţiei sus-amintite, de către IKEA, mobilierul fiind necesar dotării grădiniţelor din comună, aflate în subordinea şcolii. De asemenea, înaintea Crăciunului, copiii desenează sau pictează felicitări pe care scriu ce ar dori să le aducă Moşul, iar Fundaţia „Ana şi copiii” dăruieşte fiecărui copil câte un cadou cu valoarea aproximativă de 400 de lei. De asemenea, copiii primesc, de Paşte şi de 1 iunie, cadouri, cărţi, dulciuri, rechizite sau alimente.

Şcoala este deja în viitor, pentru că situaţia pandemică a generat o readaptare rapidă a metodelor de predare, dar şi o veritabilă cursă spre găsirea resurselor financiare. În context, se lucrează în ritm accelerat la un proiect de finanţare cu fonduri europene, prin programul E-educaţie al Uniunii Europene, în valoare de 250 000 de Euro. Banii vor fi folosiţi pentru achiziţionarea de laptopuri şi camere web pentru toate cadrele didactice, tablete pentru elevii care nu pot participa acum la studiul online, dar şi pentru programe de igienizare a şcolii.

Timpul petrecut la şcoala din comuna Belciugatele a trecut prea repede, lăsându-ne senzaţia că nu am aflat tot ceea ce urmează să se întâmple în acest loc din inima câmpiei, unde copiii ştiu să se caţere în cireş, dar şi să salute respectuos pe toţi cei care le ies în cale. Un loc de unde au plecat şi pleacă în lume oameni curaţi şi bine pregătiţi pentru viaţă, tocmai pentru că au ţinut într-o mână cartea şi în cealaltă sapa, şi mai ales pentru că au avut şansa de a face primii paşi spre cunoaştere într-o şcoală cum ar trebui să fie toate şcolile satului românesc. (Dragoş CIOCĂZAN)