O icoană „rătăcită” s-a reîntors după 40 de ani la Mănăstirea Cernica

Epocile vin şi trec, lăsând în urma lor bucurii şi tristeţi, creaţii omeneşti fără de asemănare sau goluri greu de umplut. Tot astfel s-a întâmplat şi în ‘89, la schimbarea care a avut loc, când ne-au crescut aripile libertăţii fără de hotare. Atunci, în vâltoarea evenimentelor, s-au întâmplat multe lucruri şi fapte ce au rătăcit calea către noi.

Tot o „rătăcire” s-a întâmplat şi cu o sfântă icoană veche de trei secole de care Dumnezeu şi oameni deosebiţi au avut grijă şi „au îndrumat-o” către locul sfânt de care aparţinea. Cum a dispărut? La un moment dat, s-a hotărât înlocuirea iconostasului Bisericii „Sfântul Nicolae” de la Mănăstirea Cernica (jud. Ilfov) şi mutarea icoanelor vechi în muzeu. Aceasta a fost clipa când icoana importantă s-a pierdut şi 40 de ani nimeni nu a mai ştiut nimic de ea.

A reapărut în cadrul unei licitaţii de artă. Cel care a cumpărat-o i-a descoperit între timp povestea, s-a hotărât să o returneze Mănăstirii Cernica gratis. În cadrul licitaţiei, care era una de artă sacră, preţul de pornire al icoanei ar fi putut fi 4.000 de euro şi ar fi ajuns uşor la 10.000 de euro. Însă, cel care o achiziţionase la o altă licitaţie s-a gândit să o ofere înapoi, pe gratis. După 40 de ani, icoana intitulată „Duminica Samarinencei” a fost donată de Asociaţia Comercianţilor de Opere de Artă din România (ACOAR) şi Casa de Licitaţie Artmark. (Donatorul şi‑a exprimat dorinţa de a rămâne anonim)

Pe lângă donaţie, vechiul proprietar a restaurat piesa, ce aparţine şcolii româneşti de pictură religioasă practicată pe teritoriul ţării noastre de la sfârşitul secolului al 18‑lea: „Acum, prin intermediul „Casei Artmark”, se întoarce lângă majoritatea pieselor din vechea catapeteasmă şi această icoană, care a fost pictată în cadrul şcolii de pictură cernicană, pe care o conduceau părinţi din mănăstire. Ei au lăsat ca mărturie şi iconostasul de la Paraclisul „Sfântul Dimitrie”, Biserica „Sfântul Nicolae”, Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, toate fiind pictate de meşteri iconari din cadrul mănăstirii noastre. Icoana aceasta datează din perioada 1812‑1816, nu a fost finalizată într‑un singur an. Vedem şi la dantela de lemn, şi la culorile folosite, şi la stil, toate acestea; uitaţi şi scrisul este în chirilică, toate acestea ne-au ajutat ca să putem să zicem că e de aici, de la Cernica”, a declarat stareţul aşezământului monahal de la Cernica.

Doamne ajută! (George V. GRIGORE)

Surse: basilica.ro; atitudinea.ro; detalii.net; contextulzilei.ro; informatorul.com; bzi.ro