O fi bine? O fi rău?!

Nu fac mereu ce îmi place. Mă străduiesc să îmi placă ceea ce fac. Caut şi găsesc motivaţie, argumente pentru a duce la bun sfârşit „corvoada” sarcinilor mele. Încerc, prin exemplul personal, care mi se pare cea importantă lecţie ce poate fi predată, să insuflu, celor din jurul meu, entuziasm, responsabilitate şi punctualitate. Merge şi-aşa – nu mă încape!

O fi bine? O fi rău?!

Nu trebuie să înţelegeţi că aş crede că sunt un om ideal, că tot ce fac este impecabil, că nu dau rateuri, că nu greşesc, fie din neştiinţă, fie din neatenţie, fie din oboseală, fie din inadecvare… Dar am avantajul că pot să-mi asum toate neîmplinirile, pentru că sunt ale mele, pentru că sunt un om comun, banal, un român din milioane de români. Văd în jurul meu multă lume furioasă: pe sistem, pe conducători, pe salariu, pe locul sau pe absenţa locului de muncă, pe îmbogăţiţi, pe cerşetori, pe tineri, pe bătrâni, pe şcoală, pe media, pe distracţie, pe vreme…

O fi bine, o fi rău?!

Mai sunt 12 zile şi mergem să selectăm candidaţii pentru turul doi al alegerilor pentru Preşedintele României. Discret, cum a fost şi campania, peste 19 zile suntem chemaţi la alegerea Parlamentului României. Apoi, pe 8 decembrie vom alege după ce am cernut. Între doi candidaţi. Fiecare candidat este un om. Cu defecte, cu calităţi. S-a alergat pe… culoare diferite, marcate de aprecieri subiective ale unor caracteristici individuale, şi, în loc să primeze programele, primează …culoarea ochilor. Ştiu, simplific şi greşesc.

O fi bine, o fi rău?!

Speranţa mea este că nu mai votăm sigle şi sloganuri – oricum, nu prea originale!, ci oameni care cunosc realităţile acestei ţări şi nevoile românilor. Ştim cu toţii că nu ideologia îi adună pe listele partidelor, ci mai curând carisma liderilor, persuasiunea lor, nu în puţine cazuri prietenia, interesele… Dacă-i întâlnim pe candidaţi, ar trebui să le cerem (măcar) o singură idee/acţiune pe care vor să o promoveze şi modul în care vor să o pună în practică. Să ne asigurăm că ştiu măcar româneşte, că ştiu istoria românilor şi a României, că-şi asumă obligaţiile izvorâte din apartenenţa României la organisme internaţionale, neuitând nicio clipă pe cine reprezintă, că sunt sănătoşi la minte, că, repet, sunt competenţi (obligatoriu!) într-un domeniu! Trebuie să ştie Constituţia, legislaţia care reglementează activitatea parlamentară, incompatibilităţile… Să înţeleagă faptul că alegerea nu-i transformă în stăpânii noştri, ci sunt slujitorii poporului, că sunt chemaţi să facă legi bune, drepte, clare, că bătălia dintre ei nu se dă pe averi, ci pe idei care să conducă la bunăstarea noastră. Trebuie să accepte că au program şi că trebuie să răspundă în faţa fiecărui alegător. Să renunţe la privilegii. Odată aleşi să nu mai facă politică partizană, partinică, ci politică românească! Să adune în jurul lor sau să ceară părerea celor mai luminate minţi în domeniul în care îşi propun să facă legi.

O fi bine? O fi rău?! (Mioara VERGU-IORDACHE)