Norme comparative privind abrogarea actelor normative (II)

La rândul său, în „Manualul de tehnică legislativă” din Germania (Manual de tehnică legislativă, p.128-161) sunt expuse pe larg normele de redactare a dispoziţiilor de abrogare.
Prin dispoziţiile de modificare „abrogare” şi „eliminare” se urmăreşte îndepărtarea textului menţionat, fără adoptarea altor dispoziţii. Diferenţierea este de natură formală: se abrogă unităţi structurale integrale (de ex. părţi, secţiuni, alineate, teze, puncte, litere).
Se elimină părţi de propoziţie, de ex. noţiuni sau trimiteri individuale, precum şi titluri. Această diferenţiere se aplică şi în cazul în care reglementările juridice vizate nu au intrat încă în vigoare sau dacă sunt lipsite de obiect.
Dispoziţiile de modificare „abrogare” şi „ieşire din vigoare“ diferă numai prin secţiunea în care sunt prevăzute; cu toate acestea, numai reglementările intrate anterior în vigoare pot fi abrogate. În situaţia în care dispoziţia de modificare prin care se urmăreşte eliminarea unei anumite unităţi structurale este menţionată în ultimul paragraf sau articol cu privire la intrarea în vigoare şi la abrogare, dispoziţia de modificare va prezenta următorul conţinut: §…/§§… se abrogă la… sau: … intră în vigoare, concomitent se abrogă §…/§§… .
În celelalte situaţii, prezintă următorul conţinut: Art. …/§§… este/sunt abrogat/abrogate.
Prin abrogarea unităţilor structurale supraordonate, acestea sunt abrogate complet, adică cu toate unităţile structurale incluse (de ex. alineate, titluri intermediare). Exemplu: Partea a 8-a Secţiunea 3 se abrogă.
În cazul în care se doreşte abrogarea de unităţi structurale supraordonate individuale, fără a include însă şi unităţile structurale conţinute, este anulat numai titlul unităţii structurale supraordonate. Exemplu: Titlul Secţiunii a 3-a se elimină.
În cazul în care, în urma abrogării unuia sau mai multor alineate, rămâne în vigoare un singur alineat, structura existentă sub formă de alineate devine redundantă, fiind necesară eliminarea acesteia. Acelaşi regim este aplicabil şi pentru puncte şi litere.
Prin abrogarea unităţilor structurale numerotate ale unei legi iniţiale apar lacune de numerotare. Pentru realizarea unei numerotări curente sunt necesare dispoziţii suplimentare de modificare. Exemplu: 1. § 3 este abrogat. 2. § 4 până la
20 devin §§ 3 până la 19.
Prin renumerotare sunt transferate de exemplu şi titlurile existente ale unităţilor structurale supraordonate.
În cazul în care sunt necesare modificări suplimentare ale unităţilor structurale care urmează să fie renumerotate, în toate situaţiile este sistată renumerotarea.
În toate cazurile este necesară examinarea trimiterilor la unităţile structurale abrogate şi la cele transferate pe o poziţie anterioară, cu o eventuală adaptare a acestora. Volumul modificărilor poate fi determinat prin Registrul de trimiteri din Baza de date cu legislaţia federală. Pentru a reduce eforturile necesare în acest scop, în practică sunt acceptate frecvent lacune de numerotare. La republicarea legii, în secţiunile respective, după numerotare s-ar menţiona: „(abrogat)“.
În legile noi, tezele nu sunt numerotate. În cazul abrogării tezelor individuale, acestea trebuie menţionate precis în dispoziţia de modificare prin intermediul unei numerotări. Tezele următoare nu sunt renumerotate, acestea trec automat pe poziţia anterioară. În cazul în care sunt necesare modificări ale acestor teze, se face referire la noua numerotare generată. Prin trecerea automată a tezelor pe poziţia anterioară, trimiterile din alte norme la teze exacte pot deveni incorecte. Din acest motiv, la abrogarea tezelor se va acorda o atenţie deosebită necesităţii de adaptare a trimiterilor care se referă la tezele abrogate şi la cele care trec pe poziţia anterioară. Volumul modificărilor poate fi determinat cu ajutorul Registrului de trimiteri din Baza de date cu legislaţia federală, dar numai cu indicarea alineatelor în cauză.
„Tratatul de legistică formală” (Marc Besch – Traité de légistique formelle, Publication du Conseil d’Etat du Grand-Duché de Luxembourg, 2005 (http://data.legilux.public.lu/file/eli-etat-leg-recueil-traite_legistique-20050101-fr-pdf.pdf), p.73 şi urm.) din Luxemburg stabileşte reguli de fond privind dispoziţiile de modificare ale actelor normative. Potrivit acestuia, modificările sunt acele dispoziţii care afectează un act existent prin introducerea, modificarea sau abrogarea cuvintelor, propoziţiilor, paragrafelor sau articolelor sau chiar a grupurilor de articole. Se subliniază faptul că diferit de abrogarea unui act în ansamblul său, abrogarea parţială trebuie considerată o dispoziţie de modificare.
Tratatul de legistică formală precizează că dispoziţiile de modificare nu există în mod autonom în ordinea juridică, indiferent dacă acestea apar într-un act exclusiv de modificare sau într-un act care conţine dispoziţii autonome: acestea există doar în raport cu textul de bază pe care sunt destinate să le modifice. Prin urmare, este total inadecvat să se modifice o dispoziţie de modificare, cu excepţia cazului în care aceasta va întârzia intrarea sa în vigoare. Nici nu ar trebui să fie abrogată decât pentru a împiedica intrarea sa în vigoare. Pe de altă parte, abrogarea unui act autonom care conţine dispoziţii de modificare nu modifică modificările aduse de acest act. Acestea continuă să-şi păstreze validitatea deplină.
Abrogarea unui text de modificare sau a unui text de abrogare nu are ca efect „revigorarea” vechilor texte aşa cum au existat înainte de modificarea sau abrogarea lor, cu excepţia cazului în care o astfel de abrogare ar urma să aibă loc înainte de intrarea în vigoare a textului de modificare sau de abrogare.
Un text care a fost abrogat nu poate fi restabilit decât ca urmare a unei dispoziţii care prevede în mod expres reintroducerea acestuia. În acest caz, se recomandă ca dispoziţiile relevante să fie rescrise. Este altceva însă dacă se „anulează” textul de modificare sau de abrogare, care se presupune că nu ar fi existat niciodată. Este vorba în acest caz de o abrogare „ex tunc” care are acelaşi efect ca o anulare cu efect la sursă.
Este necesar să se evite introducerea unui text modificator destinat să înlocuiască complet partea dispozitivă a unui act, lăsând doar titlul şi, după caz, formula executorie. Un astfel de text trebuie prezentat ca autonom şi trebuie abrogat textul existent pe care îl va înlocui. Acelaşi lucru se aplică şi cazului în care se prevede modificarea aproape a tuturor articolelor din textul iniţial.
Dacă un articol sau un paragraf este abrogat, se păstrează numerotarea tuturor articolelor sau alineatelor ulterioare, inclusiv articolul sau paragraful abrogat, lipsite de conţinutul lor, fără a fi necesară inserarea vreunei menţiuni. La fel şi pentru grupurile de articole. În versiunea coordonată a unei legi sau unui regulament, articolul abrogat va fi prezentat după cum urmează, chiar dacă acesta este vorba de ultimul articol din partea dispozitivă: „Art. 17. (abrogat prin legea (regulament) din …)”.
Tratatul nu recomandă să se actualizeze numerotarea articolelor sau paragrafelor rămase sau să se includă o dispoziţie în acest sens în textul de modificare. Mutarea sau schimbarea numerelor ar însemna de fapt că toate trimiterile la articolele sau paragrafele în cauză ar deveni inexacte.
Textele de modificare trebuie redactate în aşa fel încât articolele sau paragrafele vizate să fie abrogate sau înlocuite, în totalitate sau în parte. Astfel, nu ar trebui înlocuite articolele X şi Y cu un nou articol X, ci înlocuit articolul X şi abrogat articolul Y. În mod similar, atunci când se înlocuieşte un grup de articole cu unul nou cu mai puţine articole, este necesar să se abroge în mod expres restul articolelor pentru care nu sunt prevăzute dispoziţii noi.
Tratatul de legistică formală abordează procedura abrogării (Manual de tehnică legislativă, p.85 şi urm.), precizând că a abroga înseamnă a face să dispară forţa obligatorie a unui text pentru viitor. A revoca înseamnă a face să dispară forţa obligatorie ab initio, adică cu efect retroactiv la data intrării sale în vigoare, astfel încât textul se consideră că nu a avut efect.
Dispoziţiile referitoare la abrogarea integrală a unuia sau mai multor acte ar trebui grupate într-un articol separat. Acest articol se aşează la sfârşitul părţii dispozitive, dacă este cazul după dispoziţiile de modificare şi înainte de dispoziţiile tranzitorii, de intrare în vigoare şi de formulele executorii şi de publicare.
Cu toate acestea, în cazul în care se intenţionează abrogarea doar a uneia sau a altei prevederi ale unui act, aceste abrogări trebuie considerate ca modificări şi, prin urmare, trebuie să figureze în partea dispozitivă la dispoziţiile de modificare.
Abrogările trebuie să fie exprese şi precise. Nu este suficient să se abroge „orice dispoziţie contrară acestui act (prezentului regulament)”.
Abrogarea unei dispoziţii de abrogare nu poate avea ca efect revenirea vechiului text care a fost anulat, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă îşi exprimă în mod expres intenţia de a repune în vigoare vechiul text abrogat prin efectul unei dispoziţii care instituie în mod expres restabilirea sau, mai degrabă, rescrierea acestuia.
Principiul ierarhiei normelor, impunând paralelismul formelor, se opune ca un act să abroge în mod explicit norme de nivel inferior, chiar dacă acestea sunt direct legate de ea.
Când vine vorba de abrogarea unui act care a fost deja modificat, se înţelege că abrogarea acoperă atât textul de bază, cât şi modificările acestuia. Din motive de transparenţă, se recomandă inserarea cuvântului „modificat” în titlul actului care urmează să fie abrogat, între natura actului şi data acestuia sau adăugarea la sfârşitul citării titlului a expresiei „aşa cum a fost modificat ulterior”.
Cu ocazia abrogării unui act, nu se recomandă ca dispoziţiile tranzitorii să rămână, acestea constituind, prin însăşi esenţa lor, o derogare de la regimul care urmează să fie abrogat. Cu condiţia înlocuirii acestui act, se recomandă includerea dispoziţiilor tranzitorii în noul act, veghind ca menţinerea lor să fie bine fundamentată şi, după caz, adaptându-le la noul cadru juridic, în special în ceea ce priveşte intrarea lor în vigoare. (Expert media Florin FĂINIŞI)