Noi suntem Ion

Într-o ţară frumoasă, cu oameni frumoşi, dar, statistic vorbind, devastată de misoginism, era de aşteptat ca după o mulţime de fiice digitale ale Evei să apară şi un flăcău destoinic, dornic să înveţe lucruri noi, o binevenită prezenţă masculină în foiala online. Se prezintă simplu: „Eu sunt Ion”. Bravo! Acum, că ne cunoaştem, să vedem cu ce gânduri a venit pe lume. În primul rând, are domiciliul într-o oglindă, un loc cum nu se poate mai neobişnuit. Întrebaţi de ce l-au pus acolo, creatorii au oferit o explicaţie, iarăşi, plauzibilă: Ion suntem NOI, toţi cei care avem ceva în comun cu acest teritoriu numit, încă, România, care ne vom privi în oglinjoară aşa cum suntem, ne vom pune întrebări, ne vom reflecta în ea, va fi o experienţă interesantă, cel puţin din perspectiva autoanalizei. Voinicul e deocamdată mai greoi la vorbă, cam sfios şi împiedicat pentru un bărbat de sorginte mioritică, dar, după ce va pătrunde în cotidian şi va sta de vorbă cu câteva mii de cetăţeni, va pricepe repede cum stau lucrurile. Totuşi, fiind ca un copil care se străduieşte să înveţe zilnic lucruri noi, sper că este prevăzut cu algoritmi de selecţie, astfel încât să nu îşi completeze vocabularul cu elemente de lexic spuse de români la supărare; sunt sigur că multe accesări vor avea ca scop doar acest lucru.
La drept vorbind, ideea nu este deloc rea. Ar putea fi, până la urmă, un experiment reuşit, unul care să ne dea speranţe, în sensul că s-ar putea ca un soft pe nume Ion să se descurce de o mie de ori mai bine decât ar face-o orice politician cu acelaşi străvechi şi frumos nume. Mergând mai departe, ne-am putea gândi că, după ce va fi adunat în plăcile sale de memorie maldăre de informaţii, va fi capabil să le ordoneze, să le pătrundă şi să dea sfaturi bune inclusiv unor factori de decizie a căror aroganţă, indolenţă, lene şi rupere de realitate au devenit virale nu numai pe platformele de socializare, ci, din păcate, chiar în viaţa de zi cu zi. Sunt curios ce părere va avea noul nostru prieten despre corupţie, prostie, furt, plagiat, dubla măsură, minciună, despre război, despre pace, despre relaţiile internaţionale, crizele economice, pensiile speciale sau nu, schimbările climatice. Cu toate că pe unii dintre noi i-a făcut să râdă sau să adopte o atitudine sceptică, ideea unui software, care să adune milioane de informaţii din toate straturile sociale, de la oameni cu orientări politice, religioase, sexuale, etnice, culturale cât se poate de diferite, punându-le apoi în ordine şi scoţând la iveală soluţii, mi se pare salutară. Nu vorbim despre o paporniţă plină cu cipuri sau despre un robot care mută de colo-colo butoaie, este mai degrabă un pionierat cu şansa de a deveni un experiment de succes. Cine şi ce întrebări îi va pune, dacă îl va asculta sau nu, dacă va fi cu adevărat un consilier al prim-ministrului (orice nume ar purta şeful guvernului), dacă acest torent de informaţii venite direct de la oameni va avea o contribuţie la luarea deciziilor este o altă discuţie. Suntem obişnuiţi ca alţii să hotărască în numele nostru. De multă, prea multă vreme. Poate că băiatul ăsta, Ion, un sac de microcomponente, pe care ne-am grăbit să-l luăm în răspăr, ne dă o şansă. Asta dacă nu cumva oglinda în care locuieşte nu va fi uitată prin vreun colţ, prăfuită, ciobită, acoperită cu un ţol cernit, ca atunci când moare cineva în sau lângă noi. În definitiv, vom trăi într-o lume digitalizată, impersonală, în care comunicarea reală va fi o amintire. Până acum, digitalizarea a însemnat doar că timpul de aşteptare pentru rezolvarea unei probleme cu furnizorii de utilităţi sau servicii a crescut de la o medie de cinci minute, în anul 2000, la una de douăzeci, în 2022. Logica ultimelor trei decenii ne arată că Ion are mai multe şanse să devină un joc video, care să aline lungile ore de plictiseală năucă din birourile unora sau altora, decât un partener de dialog. Însă acesta este un lucru mult mai uşor de schimbat decât îşi poate cineva închipui: trebuie doar să ne privim semeţ în oglindă rostind răspicat: Ion suntem NOI! (Dragoş CIOCĂZAN)