Și chiar de nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge. Și chiar de nu voi fi nici candelă, tot ajunge, fiindcă m-am străduit să aprind lumina.
(Nicolae TITULESCU)
Adunarea Națională a tuturor românilor
1918. Decembrie 1, duminică. Alba Iulia.În sala Casinei a avut loc Adunarea Națională, cu participarea a 1.228 de delegați (deputați) aleși. Gheorghe Pop de Băsești, președintele Partidului Național Român, declară Adunarea Națională de la Alba Iulia „constituită și deschisă”. Vasile Goldiș rostește cuvântarea solemnă, încheiată cu un proiect de rezoluție, care începe cu cuvintele: „Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România”. Proiectul de rezoluție este adoptat cu ovații prelungite. Pentru cârmuirea Transilvaniei, Adunarea Națională procedează la alegerea unei adunări legislative numită Marele Sfat Național, compus din 250 de membri; acesta, la rându-i, va numi un guvern provizoriu – Consiliul Dirigent. După adoptarea actului istoric al Unirii, cei peste 100.000 de participanți la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, adunați pe Câmpul lui Horea, aprobă cu aclamații entuziaste hotărârea de unire necondiționată și pentru totdeauna a Transilvaniei cu România.
Unirea Transilvaniei cu România încheie procesul de făurire a statului național unitar român, proces început în 1859, prin unirea Moldovei cu Țara Românească, continuat prin unirea Dobrogei în 1878, a Basarabiei în martie 1918 și a Bucovinei în noiembrie 1918. Suprafața României Mari: 295.049 km pătrați, cu o populație de 16.500.000 de locuitori.
Decembrie 2. Alba Iulia. Întrunirea Marelui Sfat Național în sala Tribunalului din Alba Iulia care hotărăște constituirea unui Consiliu Dirigent, format din 15 membri și având președinte pe Iuliu Maniu, pentru administrarea Transilvaniei. Marele Sfat Național și Consiliul Dirigent își stabilesc sediul la Sibiu.
Decembrie 11. Alba Iulia. Regele Ferdinand emite Decretul-lege de unire a Transilvaniei cu vechea Românie.
Unirea Bucovinei cu România
Decembrie 18.Alba Iulia. Decret-lege privind unirea Bucovinei cu România.
Decembrie 26, 1918/ianuarie 8, 1919 . Are loc la Mediaș Adunarea națională a sașilor, care se declară de acord cu actul politic înfăptuit la 18 noiembrie/1 decembrie 1918 la Alba Iulia.
Decembrie 28. Sibiu. O delegație săsească transmite Consiliului Dirigent adeziunea sașilor la actul unirii Transilvaniei cu România.
Decembrie 29. București.A fost emis decretul-lege prin care se stabilește că locuitorii României, majori, fără deosebire de religie, se vor bucura de toate drepturile cetățenești și vor putea să le exercite, dacă vor face dovadă că sunt născuți în țară și sunt sau n-au fost supuși unui stat străin.
1919
Ianuarie 5/18. Paris.Deschiderea lucrărilor Conferinței de Pace cu participarea a 32 de state, cea mai mare conferință cunoscută până atunci în istorie.
Semnarea Tratatului de Pace dintre Puterile Aliate și Germania
Iunie 28. Versailles.A avut loc semnarea Tratatului de Pace dintre Puterile Aliate și Germania. Privitor la România, Tratatul prevedea încetarea tuturor drepturilor, titlurilor, privilegiilor de orice natură asupra cablului Constanța-Istanbul, ce intră în posesia României. Germania era obligată să renunțe la Tratatul de la București din 7 mai 1918. În problema Dunării, Tratatul prevedea menținerea Comisiei Europene a Dunării și înființarea pentru traseul Brăila-Delta Dunării până la Marea Neagră a unei Comisii Internaționale a Dunării. Tratatul a fost ratificat de România la 14 septembrie 1920.
Septembrie 10. Saint-Germain-en-Laye. S-a semnat Tratatul de pace între Puterile Aliate și Austria, prin care Austria capătă configurația teritorială de azi. Se recunoștea pe plan internațional unirea Bucovinei cu România și a creării statelor cehoslovac și iugoslav.
Decembrie 10. Saint-Germain. România a semnat Tratatele de pace cu Austria și Bulgaria, precum și Tratatul minorităților; Tratatul din urmă prevedea pentru România obligația de a acorda „tuturor locuitorilor, fără deosebire de naștere, de naționalitate, de limbă, de rasă sau de religie deplina și întreaga ocrotire a vieții și libertății lor”.
Ratificarea Unirii
Decembrie 29. București. Parlamentul României votează legile de ratificare a Unirii Transilvaniei, Crișanei, Maramureșului, Banatului, Bucovinei și Basarabiei cu România.
Tratatul de pace între Puterile Aliate și Asociate și Ungaria
1920
Ianuarie 10. Paris. Intră în vigoare actul Ligii Națiunilor (Societății Națiunilor), dată ce marchează începutul activității Ligii Națiunilor. România se numără printre membrii fondatori.
Aprilie 20. București. Nicolae Titulescu este numit prim delegat al României la Conferința de pace de la Paris.
Iunie 3. București.Nicolae Titulescu este numit ministru de Finanțe în guvernul Alexandru Averescu-Tache Ionescu.
Iunie 4. Trianon. S-a încheiat Tratatul de pace între Puterile Aliate și Asociate și Ungaria. Recunoașterea pe plan internațional a Unirii Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România, a Slovaciei și Ucrainei Subcarpatice cu Cehoslovacia, a Croației, Sloveniei și părții de vest a Banatului cu Serbia etc. A intrat în vigoare la 25 iulie 1921, semnat din partea României de Nicolae Titulescu și Ioan Cantacuzino.
Conținutul Tratatului:
Prima parte include Pactul Ligii Națiunilor (parte comună pentru toate tratatele de pace încheiate după Primul Război Mondial).
Partea a doua (articolele 27-35) definește frontierele Ungariei cu statele vecine. În principiu, acestea sunt actualele frontiere ale Ungariei. Frontiera româno-ungară este descrisă în secțiunea a doua a articolului 27 (traseul actualei frontiere între România și Ungaria).
În principiu, Tratatul consfințea includerea teritoriului Croației-Slavoniei (partea de nord a Republicii Croația) și Voivodinei (inclusiv treimea de vest a Banatului) în cadrul Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, a Slovaciei și Ruteniei (azi: Republica Slovacia și, respectiv, Regiunea Transcarpatia din Ucraina) în cadrul Cehoslovaciei, a Transilvaniei și părții răsăritene a Banatului în cadrul României și a Burgenlandului în cadrul Republicii Austriei.
Partea a treia (articolele 36-78), intitulată „Clauze politice pentru Europa”, conținea o serie de clauze privind, pe de o parte, cadrul bilateral al relațiilor dintre Ungaria și statele vecine, recunoașterea unor clauze politice privind anumite state din Europa (Belgia, Luxemburg etc.), dispoziții referitoare la cetățenie, protecția minorităților naționale.
Partea a patra (articolele 79-101), intitulată „Interesele Ungariei în afara Europei”, conținea prevederi referitoare la renunțarea de către Ungaria la tratatele încheiate de către Dubla Monarhie cu Maroc, Egipt, Siam (Thailanda de azi) și China.
Iulie 16. SPA. Nicolae Titulescu semnează Acordul privind reparațiile datorate de Germania puterilor învingătoare în Primul Război Mondial. României i se atribuie numai cota de 1% din totalul reparațiilor germane și 10,55% din cele orientale (de la Ungaria Austria și Bulgaria).
August 12. Londra.Nicolae Titulescu obține un acord între România și Marea Britanie prin care guvernul englez își recunoaște obligațiile economice decurgând din daunele suportate de România în Primul Război Mondial.
August 27. București. Nicolae Titulescu este numit, alături de Thomas Ionescu și Dimitrie Negulescu, delegat al României la Societatea Națiunilor.
Decembrie 8. Paris. Nicolae Titulescu semnează din partea României contractul definitiv prin care obține din partea Guvernului francez un important împrumut acordat României.
1921
Martie 22. București. Apariția Proiectului de lege privind reforma contribuțiunilor directe. Documentul a fost considerat de contemporani cel mai îndrăzneţ, dar și cel mai controversat proiect de organizare a fiscalității din România.
Iunie 13. București. Nicolae Titulescu este cooptat pentru a doua oară ca Ministru de Finanțe în guvernul condus de Alexandru Averescu /până la 13 decembrie 1921/, propune reforma fiscală a contribuțiilor directe și un sistem unitar de impozite.
Septembrie 20. București.Legația britanică de la București transmite informații cu privire la o eventuală acreditare a lui Nicolae Titulescu în Marea Britanie apreciind că demnitarul român este „un om de stat redutabil”.
Decembrie 12. Londra. Foreign Office confirmă că: „El și încântătoarea lui soție vor fi apreciați la Londra”.
Decembrie 16. București. Ferdinand I semnează decretul de numire a lui Nicolae Titulescu ca Trimis Extraordinar și Ministru Plenipotențiar al României pe lângă George al V-lea, Regele Marii Britanii și Irlandei etc.
1922
Iulie 3. Londra.Nicolae Titulescu prezintă la Lyceum Club evoluția social-economică postbelică din România și procesele economice la scară mondială.
1923
Aprilie 20. Londra. Nicolae Titulescu prezintă, în numele Guvernului Român, la cea de a 24-a sesiune a Consiliului Societății Națiunilor, caracterul obiectiv al reformelor agrare în România; a relevat că optanții maghiari ca și proprietarii români au fost tratați pe picior de egalitate.
Mai 10. Londra. Nicolae Titulescu a adresat mai multe scrisori lui I. G. Duca, ministrul Afacerilor Străine al României, informându-l asupra articolelor defavorabile României apărute în presa britanică.
Mai 15. Londra.Nicolae Titulescu intervine la ziarul de Daily-Mail, condus de Lordul Rothermere, pentru a pune capăt știrilor false privind România.
Mai 17. Londra. Nicolae Titulescu intervine la The Times, pentru a înceta acțiunea publicistică împotriva României.
Mai 17-29. Geneva. Nicolae Titulescu rostește un alt discurs la cea de a 5-a sesiune a Consiliului Societății Națiunilor în chestiunea exproprierii optanților unguri; a participat o importantă delegație maghiară și un membru al Secretariatului Societății Națiunilor.
August 3. Londra. Nicolae Titulescu propune crearea unor cursuri privind România în marile centre universitare britanice Londra, Cambridge și Oxford. (Va urma) (Nicolae Mareş)