NICOLAE TITULESCU. CRONOLOGIA VIEȚII ȘI ACTIVITĂȚII (II)

Și chiar de nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge. Și chiar de nu voi fi nici candelă, tot ajunge, fiindcă m-am străduit  să aprind lumina. (Nicolae Titulescu)

Profesor de drept civil

1908. Februarie 16. Bucureşti. Aderă la Partidul Conservator Democrat, partid condus de Take Ionescu.
1910. Ianuarie 29. Bucureşti. Ministerul Instrucţiunii şi Cultelor i-a aprobat transferul la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti.

Deputat în Camera Deputaţilor

1912. Noiembrie 8. Romanaţi. Nicolae Titulescu este ales deputat al Colegiului I de Romanaţi în Camera Deputaţilor, pe listele Partidului Conservator Democrat.
1912. Decembrie 21. Bucureşti. Nicolae Titulescu, avocat docent la Universitatea din Bucureşti, adresează o scrisoare deschisă alegătorilor săi. Le mulţumeşte pentru încrederea acordată şi îi asigură că le va apăra interesele de la tribuna parlamentară şi le va susţine cauzele în instanţele judecătoreşti.
1913.  Războiul Balcanic
1913.  Iulie 29 – august 10. Bucureşti. Conferinţa de pace balcanică, la care participă: România, Grecia, Muntenegru, Serbia şi Bulgaria.
1913.  August 10. Bucureşti. Titulescu este numit în Comisia pentru delimitarea frontierei în sudul Dobrogei, comisie constituită în baza hotărârii Conferinţei de pace balcanice.
1913.  Decembrie 10.  Bucureşti. Regele Carol I îi conferă medalia Avântul Țării pentru participare la campanie.
1913.  16 decembrie. Bucureşti. Ministerul de Interne îi conferă lui Nicolae Titulescu, deputat de Romanaţi, medalia Bărbăţie şi credinţă clasa I-a.
1913.  Decembrie 20. Bucureşti. Nicolae Titulescu rosteşte în Camera Deputaţilor memorabilul discurs: Poziţia României faţă de evenimentele din Balcani.
1913.  Decembrie 23. Bucureşti. Presa consemnează intervenţia sa, prin articole elogioase semnate, printre alţii, şi de Take Ionescu; aceasta în ziarul La Roumanie.
1914. Ianuarie 20. Romanaţi. Nicolae Titulescu este reales ca deputat judeţean pe lista Partidului Conservator Democrat.
1914. Aprilie 20. Bucureşti. Prezintă în Camera Deputaţilor necesitatea reformei agrare şi a reformei electorale în România.
1914. Iulie 28. Declanşarea Primului Război Mondial.
1915. Mai 3. Ploieşti. Rosteşte discursul intitulat: Inima României, în care se pronunţă pentru unirea Transilvaniei cu România şi pentru abandonarea politicii de neutralitate, prin angajarea ţării în război alături de aliaţi.

Din împrejurările de azi, România trebuie să iasă întreagă şi mare! România nu poate fi întreagă fără Ardeal; România nu poate fi mare fără jertfă!
Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e şcoala care i-a făurit neamul, e farmecul care i-a susţinut viaţa. Ardealul e scânteia care aprinde energia, e mutilarea care striga răzbunare, e făţărnicia care cheamă pedeapsa, e sugrumarea care cere libertatea! Ardealul e românismul în restrişte, e întărirea care depărtează vrăjmaşul, e viaţa care cheamă viaţa!
Ne trebuie Ardealul! Nu putem fără el! Vom şti să-l luăm şi, mai ales, să-l merităm!
Pentru Ardeal nu-i viaţă care să nu se stingă cu plăcere; pentru Ardeal nu-i sforţare care să nu se ofere de la sine; pentru Ardeal totul se schimbă, totul se înfrumuseţează, până şi moartea se schimbă: încetează de a fi hidoasă, devine atrăgătoare!
Ardealul nu e numai inima României politice; priviţi harta: Ardealul e inima României geografice!
Din culmile lui, izvorăsc apele cari au scăldat românismul în istorie: la miază-noapte Someşul; la apus, Mureşul; la miază-zi, Oltul! De-a lungul Carpaţilor, România de azi se întinde ca o simpla zonă militară a unei fortăreţe naturale, încăpută în mâini străine!
Acel care nu se simte tăiat la brâu, când priveşte Ardealul, acela nu-i român, acela-i sămânţă străină pripăşită în România, pe vremea când o băteau vânturile din toate părţile!
Ne trebuie Ardealul, dar ne trebuie cu jertfă! Nu se lipeşte carne de carne, fără să curgă sânge! Nu se ia Ardealul cu neutralitatea! Neutralitatea şi-a avut rostul, dar şi-a trăit traiul.
Și-a avut rostul, pentru ca neutralitatea noastră n-a fost nici calcul, n-a fost nici teamă!
Neutralitatea noastră a fost la început zidul definitiv ridicat contra acelora care voiau să ne împingă la o nelegiuire de neam, şi de care s-a sfărâmat viziunea lor heraldică: vulturul român purtând în cioc Coroana Sfântului Ștefan; ea s-a transformat apoi în adăpostul din dosul căruia ne puteam pregăti şi puteam aştepta ziua cea mare; neutralitatea a devenit azi pânza de paiajen, pe care cel mai inocent zefir o poate rupe în bucăţi!
România nu-şi poate prelungi neutralitatea peste limitele trebuinţelor sale şi mai ales peste limitele demnităţii sale.
Un stat nu poate să rămână neutru decât atunci când n-are de cerut; un stat nu poate rămâne neutru atunci când are revendicări de impus, atunci, mai ales, când le-a şi formulat! Aceasta ar însemna sau că nu e în stare să cucerească ceea ce pretinde că e al său, ceea ce e umilitor până la durere, sau că a renunţat de bună voie la idealul lui, ceea ce e absurd până la nebunie!
Nu se poate ca ceea ce a conceput mintea românească, ca ceea ce a simţit inima românească, să nu poată înfăptui energia românească.

1916. Decembrie 22. Iaşi. Nicolae Titulescu împreună cu soţia primesc de la Prefectura Poliţiei şi de la Legaţia Rusă la Bucureşti viză de plecare în străinătate (Franţa) pentru un an. La secţia de manuscrise a Academiei Române se află, într-un plic, paşapoartele soţilor Titulescu.
1917. Iulie 23. Iaşi.  Este numit în funcţia de ministru de Finanţe în guvernul Brătianu -Take Ionescu.
1917. Decembrie 9. Focşani. După crâncenele bătălii de la Oituz, Mărăşti şi Mărăşeşti s-a încheiat armistiţiul dintre România şi Puterile Centrale, aceasta şi ca urmare a condiţiilor militare intervenite în urma armistiţiului ruso-german de la Brest-Litovsk (5 dec. 1917).
1918. Ianuarie 4/17. Paris. Apariţia primului număr al publicaţiei săptămânale La Roumanie. Scopul acesteia era de a sprijini, în emigraţie, în plan publicistic şi diplomatic, revendicările româneşti, aşa cum o făceau polonezii, cehii sau sârbii.
1918. Ianuarie 23/februarie 5. Iaşi. Ultimatum adresat României de Puterile Centrale, prin care era somată, ca, în termen de patru zile, să-şi facă cunoscute intenţiile în vederea încheierii păcii.
1918. Ianuarie 24 /februarie 6. Chişinău. Sfatul Țării, întrunit în şedinţă solemnă, votează, în unanimitate, independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti. Consiliul Director se dizolvă, puterea executivă fiind încredinţată unui Consiliu de Miniştri sub preşedinţia lui Daniel Ciugureanu. „… Ne proclamăm, în unire cu voinţa poporului, Republică Democratică Moldovenească slobodă, de sine stătătoare şi neatârnată, având ea singură dreptul de a-şi hotărî soarta în viitor.” (Din proclamaţia Sfatului Țării).
1918. Ianuarie 26/ februarie 8. Iaşi. Guvernul I.I.C. Brătianu – Take Ionescu demisionează. Acesta consideră inacceptabilă încheierea unei păci separate. Aliaţii sfătuiesc România să tărăgăneze tratativele.
1918. Ianuarie 28/ februarie 10. Iaşi. România acceptă începerea tratativelor de pace cu Puterile Centrale.
1918. Ianuarie 29/ februarie 11. Iaşi. Se formează un nou guvern, în frunte cu generalul Alexandru Averescu, având ca principal obiectiv tergiversarea, pe cât posibil, a încheierii păcii cu Puterile Centrale şi crearea unor premise favorabile obţinerii unei păci onorabile.
1918. Februarie 11/24. Bucureşti. Plenipotenţiarii Puterilor Centrale impun primului ministru, generalul Alexandru Averescu, trei condiţii principale ale încheierii păcii: cedarea întregului teritoriu al Dobrogei, până la Dunăre, importante rectificări de frontieră în zona Porţilor de Fier, în Valea Jiului şi între Vatra Dornei şi Câmpulung Moldovenesc, precum şi grele concesiuni economice.
1918. Februarie 18/martie 3. Chişinău.Inaugurarea Universităţii Populare Moldoveneşti, sub preşedinţia lui Pan Halippa. În activitatea instituţiei figura organizarea de conferinţe, de întâlniri cu oameni de cultură, de ţinerea de prelegeri, consacrate în special studierii istoriei românilor din Basarabia.
1918. Februarie 20/martie 5. Buftea. S-a semnat Tratatul preliminar de pace între România şi Puterile Centrale. În baza acestuia, încep la Bucureşti, la 9/22 martie, tratativele în vederea încheierii păcii, în următoarele condiţii:  cedarea Dobrogei până la Dunăre, Puterile Centrale urmând să amenajeze un drum comercial între România şi Constanţa; rectificări de frontieră în favoarea Austro-Ungariei; impunerea unor grele condiţii economice etc.
1918. Februarie 27/martie 12.  Iaşi.Plecarea misiunii franceze din România.
1918. Martie 3/16. Bălţi. Adunarea generală a zemstvei din districtul Bălţi a adoptat, în unanimitate, o moţiune în care se proclama, „în mod solemn (…) în faţa lui Dumnezeu şi a întregii lumi, că cerem unirea Basarabiei cu Regatul României sub al cărei regim constituţional şi sub ocrotirea legilor ei (…) vedem siguranţa existenţei noastre naţionale şi a propăşirii economice”.
1918. Martie 2/18. Buftea. S-a semnat Tratatul între România şi Puterile Centrale. Pe această bază vor începe pe 22 martie, la Bucureşti, tratativele în vederea încheierii păcii.
1918. Martie 2/18. Iaşi. Demisia guvernului condus de generalul Alexandru Averescu. Regele Ferdinand îl însărcinează pe Alexandru Marghiloman cu formarea unui nou guvern, cu speranţa că şeful conservatorilor, graţie încrederii ce inspira Puterilor Centrale, va putea încheia o pace în condiţii mai uşoare. 1918. Martie 9/22. Bucureşti. Încep tratativele de pace de la Cotroceni între România şi Puterile Centrale.  (Va urma) (Nicolae MAREȘ)