La 4 martie 2022, poporul român va marca 140 de ani de la apariția pe firmamentul românesc a eminentului om politic, jurist, profesor și orator, a celui mai mare diplomat român din istorie, fost ministru de externe al României Mari în două mandate și singurul președinte al Ligii Națiunilor, reales de două ori consecutiv: NICOLAE TITULESCU. Diplomatul român a intrat în conștiința națională și europeană drept cea mai importantă personalitate diplomatică din perioada interbelică. Rămâne în analele diplomației ca un Om al păcii, drept cel care a militat constant în favoarea unor raporturi cordiale cu vecinii, pentru restabilirea relațiilor cu colosul din Est, Uniunea Sovietică de atunci, despre care a spus că nu poate fi neglijat.
CRONOLOGIA VIEȚII ȘI ACTIVITĂȚII (I)
Și chiar de nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge. Și chiar de nu voi fi nici candelă, tot ajunge, fiindcă m-am străduit să aprind lumina. (Nicolae Titulescu)
Sub semnul cucerii Independenței de stat
1877 – 1878. Bătălia dată de armatele române pentru cucerirea independenței de stat a României. Sub conducerea principelui Carol I, România a participat, cu 66.000 de soldați și
190 tunuri, alături de Rusia la această conflagrație importantă pentru soarta viitoare a țării. În 1878, domnitorul Carol I de Hohenzollern a primit titlul de „alteță regală”.
1878. Prin Tratatele de pace de la San-Stefano și Berlin, România a obținut a patra sa provincie, Dobrogea de Nord, cu județele Tulcea și Constanța, dar a pierdut sudul Basarabiei, mai exact Cahul, Bolgrad și Ismail. Marile Puteri, nemulțumite de privilegiile obținute de Rusia, au convocat, în același an, Congresul de la Berlin, unde delegația română (condusă de I. C. Brătianu) nu a fost primită inițial, ci abia ulterior. Lucrările acestui congres au consfințit nu numai independența absolută a României față de „Sublima Poartă”, ci și un imens prestigiu internațional datorat tuturor celor implicați, de la rege (care a dovedit a fi un excelent strateg militar) până la ultimul soldat. În acest an a avut loc și modificarea articolului 7 din Constituție, care până în acel moment prevedea acordarea dreptului de vot doar persoanelor de rit ortodox.
1878. Iunie 20/iulie 2. Berlin.I. C. Brătianu și M. Kogălniceanu prezintă Congresului, într-un memoriu în cinci puncte, poziția guvernului român, înaintat la 12/24 iunie și cancelarului Bismarck. În document se află subliniat faptul că independența nu este dăruită României din afară, ci că aceasta trebuie recunoscută ”după dreptul cel vechi” și ”potrivit jertfelor făcute în război”.
1878. Iulie 1/13. București. Ministerul Afacerilor Străine cere agențiilor diplomatice ale României la Paris, Roma, Viena, Berlin, Petersburg și Belgrad să efectueze demersurile cuvenite la nivel guvernamental pentru stabilirea de relații diplomatice la nivel de legație cu statele respective.
Ieșirea României, ca stat, în lume
Stabilirea de relații diplomatice
1879. Februarie 9/21. București. A fost promulgată legea de instituire a primelor nouă legații ale României în străinătate: Atena, Belgrad, Berlin, Istanbul, Londra, Paris, Roma, Petersburg, Viena, respectiv, de organizare a consulatelor. S-a acționat și în alte capitale pentru recunoașterea independenței României și pentru stabilirea de relații diplomatice, inclusiv cu America de Nord și cu țări din America de Sud.
România – Regat
1881. Martie 14/26. București. Adunările legiuitoare ale țării votează legea de ridicare a principatului la rang de regat; a fost modificată Constituția din 1866, pentru a specifica, printre altele, faptul că din acel moment șeful statului va fi numit rege, iar România regat sau monarhie constituțională (Regatul României).
1881. Mai, 10/22 – București – Carol I a fost încoronat rege. Până în 1948, această zi a fost marcată ca Ziua Națională a României.
Coroana regelui, ulterior a regilor României, a fost fabricată dintr-o țeavă de tun turcesc, capturat la Plevna de armata română aflată sub comanda lui Carol I. Poetul George Coșbuc a descris-o cu măiestrie, în volumul Povestea unei coroane de oţel, ca fiind „mai prețioasă decât cele din pietre scumpe, ea fiind dobândită prin lupte”.
Societatea Carpați – instituită cu scopul de-a acționa pentru eliberarea provinciilor românești
1882. Ianuarie 24/februarie 5. București. A fost înființată la București, cu asentimentul guvernului, societatea Carpați, cu scopul de a milita pentru eliberarea provinciilor românești de sub stăpânirea monarhiei austro-ungare. Președinte: istoricul bănățean Vasile Maniu, membru al Academiei Române. Membri: Mihai Eminescu, B.P. Hașdeu, Titu Maiorescu, I. Slavici, I. Creangă, Gr. Tocilescu, Aurel Mureșanu, N. Densușianu, Diamandi Manole ș.a. Aceasta întreține legături cu fruntași ai mișcării naționale din Transilvania și Banat: G. Barițiu, Vincențiu Babeș ș.a. Activitatea societății, desfășurată până în 1918, va fi urmărită cu atenție de diplomația vieneză din România.
Pe cerul românesc se înalță o stea a diplomației românești
1882. Martie 4. Craiova. S-a născut Nicolae Titulescu, fiu al avocatului Ion Titulescu, descendent al unei familii de moșneni și fiu al protopopului Nicolae Economu. Ion Titulescu a îndeplinit funcția de prefect al județului Dolj, de președinte al Înaltei Curți, ulterior a fost deputat în Parlament sub guvernul Ion Brătianu. Mama, Maria Titulescu, născută Urdăreanu.
1884. August 4/16 – 16/28. Berlin – Viena. Călătoria întreprinsă de Carol I în Germania și Austro-Ungaria; vizita prefațează negocierile pentru încheierea Tratatului de alianță între România și Tripla Alianță, dorindu-se a fi o pavăză la politica expansionistă țaristă în Balcani.
1884. Octombrie 18/30. Viena. Miniștrii de Externe, D. A. Sturdza și Gustav Kalnoky, semnează Tratatul de Alianță defensiv între România și Austro-Ungaria; în document, părțile se angajează să nu intre în alianță una împotriva celeilalte și să-și acorde reciproc ajutor în cazul unui atac neprovocat. Germania aderă la Tratat în aceeași zi. S-au deschis astfel posibilități de reglementare a problemelor Dunării potrivit intereselor românești, asigurându-se condiții mai
Înființarea Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor
1888. Decembrie 17/29. București.Înființarea Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor. Organizația, din care au făcut parte reprezentați de seamă ai culturii și spiritualității românești: Barbu Ștefănescu Delavrancea, V. A. Urechia, Grigore Tocilescu, Nicolae Iorga, Take Ionescu etc., a desfășurat o bogată activitate de sprijinire a poporului român de pe ambii versanți ai Carpaților pentru unitatea politică românească.
1892. Iulie 13/25. Sinaia. Semnarea unui nou Tratat de alianță între România și Austro-Ungaria. Acesta are clauze identice cu cel din 1883. La noul Tratat aderă Germania și Italia.
1893. Iunie 27. Craiova. Emiterea Certificatului de absolvire a clasei a IV-a a Institutului de băieți J. Javer, cu media generală 9,84. Nicolae Titulescu a primit calificative de 10 la toate disciplinele, doar la compunere, dictare și gimnastică a primit 9.
1893-1900. Craiova. Nicolae Titulescu efectuează studiile liceale la Liceul Carol I; la absolvire obține Premiul de onoare.
1901. Noiembrie 25. Paris. Maria Titulescu adresează o cerere Epitropiei Madona Dudu cu rugămintea de a spori cu 1.000 lei anual bursa acordată studentului Nicolae Titulescu de la Facultatea de Drept din Paris, având în vedere creșterea taxelor și rezultatele excepționale la studiu. Nicolae Titulescu figurează pe un tabel cu studenții și elevii bursieri ai Epitropiei pe anul 1902-1903, alături de Constantin Brâncuși, student la Belle Arte, București (bursă: 400 lei).
1902. Iulie 12. Paris. I s-a eliberat Certificatul de aptitudini pentru studii în Drept.
Noiembrie 19. Paris.Acordarea Diplomei de Bachelier en Droit pe baza Certificatului de aptitudini menționat mai sus.
Licențiat în Drept al Facultății de Drept din Paris
1903. August 29. Paris. Obținerea Diplomei de Licențiat în drept al Facultății de Drept, eliberată de Ministerul Instrucțiunii Publice din Franța și remisă de Rectoratul Universității la 12 octombrie 1903. Printre dascălii săi francezi îi amintim pe Marcel Planiol și Charles Lyon-Caen. La concursul de Drept civil și de Drept comercial al facultăților de Drept din Franța obține premiul Ernest Beaumont și titlul de laureat cu lucrarea: Effet des acte à titre gratuit. Consentis sous les régime de communauté, soit par la femme seule, soit par les deux conjoints au profit d’un enfant de premier lit, d’un enfant commu ou d’un tiers. Trece licența în Drept pe primul loc în facultate, cu maximum de 17 bile albe din 18.
1903. Decembrie 9. Paris. Secretariatul Facultății de Drept al Universității din Paris îl informează pe Nicolae Titulescu că i s-a aprobat cererea de a susține cumulativ patru examene la doctorat în mai 1904.
Obținerea doctoratului în Drept la Paris
1905. Ianuarie. Paris. Obține doctoratul în Drept sub îndrumarea profesorului Charles Lyon Caen, cu teza: Essai sur une théorie générale des droit éventuel, cu mențiunea: Eloge.
În timpul studiilor efectuate la Paris, Nicolae Titulescu a fost inițiat în francmasonerie despre care a afirmat că este un ordin în care membrii sunt înfrățiți prin idealuri comune, spirituale și sociale, iar niciodată nu au fost oferite avantaje financiare. Francmasoneria sprijină acțiunile caritabile, atât masonice, cât și non-masonice.
1905. Martie 23. București.Numirea de către Ministerul Instrucțiunii și Cultelor ca profesor suplinitor la catedra de drept civil a Facultății de Drept de la Universitatea din Iași, condusă de o somitate în materie, profesorul Dimitrie Alexandrescu.
1906. Mai 10. București – Ministerul Afacerilor Străine îi conferă Medalia Jubiliară Carol I.
1907. Aprilie 20 – București – Registrul Stării Civile – Întocmirea actelor de căsătorie, inclusiv a actului dotal.
1907. Mai 10. București. Nicolae Titulescu se căsătorește cu Ecaterina (Catherine) Burcă. (Va urma) (Nicolae Mareş)