NICOLAE IORGA ÎN/ŞI DESPRE AMERICA  (I)

Nicolae Iorga – portret în cărbune de Romi Adam, artist din Alba Iulia

În cronologia publicată la cea de-a 150-a aniversare de la naştere, în Opinia Naţională, aminteam că în anul 1930 Nicolae Iorga a efectuat prima sa vizită pe continentul american. Acolo, marele polihistor a avut contacte largi cu mai toate comunităţile româneşti de pe continentul american. (Nicolae Mareş, Opinia Naţională, iulie 2021) În acelaşi timp subliniam relaţiile fructuoase avute de Iorga cu numeroase personalităţi de pe continentul european, amintind conferinţele ţinute de istoric la Sorbona, la Société d’Histoire Moderne, ori la l’Ecole des langues orientaux şi la Facultatea de Teologie Protestantă. 

Aşadar, via Geneva, Nicolae Iorga pleacă în America unde vizitează oraşele: Columbia, Washington, Chicago, Indiana, Harbour, Aurora, Cleveland, Youngston, Champbell, Akron, Fanen, Pittsbourgh, Canton, Detroit, San Francisco, Los Angeles, San Diego, Gettysburgh, Boston, ţinând, ca de obicei, şi conferinţe în unele dintre localităţile respective. Pretutindeni savantul român a căutat să intre în legătură cu numeroase comunităţi româneşti din S.U.A. S-a reîntors în Europa direct în Italia, având programate conferinţe la Torino şi Veneţia. În aprilie va pleacă la Londra, unde va participa la Congresul de istorie. La Oxford i s-a conferit titlul de „Doctor Honoris Causa„. Aici a ţinut cu un discurs introductiv despre Titus Livius şi Plinius cel Bătrân.

Nu trebuie omis faptul că, despre americani şi despre America, Dascălul Neamului a scris şi în perioada Primului Război Mondial. După aceea, în perioada interbelică, pe tema desfăşurării proceselor istorice de pe continent. Astfel, în iulie 1918, i-a evocat pe Abraham Lincoln, Washington şi Jefferson, amintind că „la palatul preşedintelui Lincoln, nici portar, nici lachei. Ministrul de Externe, cel mai puternic om din Republică, vine în haina de lucru să primească pe un prinţ şi vorbeşte cu dânsul tot aşa de liber ca şi cu altă persoană de samă. Preşedintele însuşi, marele Abraham Lincoln, un uriaş stângaciu, ignorează cele d’intăiu regule de savoir-vivre după eticheta noastră, veche de atâtea secole. La subiect, şi răpede, căci vremea e scumpă!”.

Nicolae Iorga – Doctor Honoris Causa al Universităţii din Oxford

De la Oxfort a plecat la Paris, cu o escală la Berna, punctul final fiind oraşul Zürick, unde avea programată o conferinţă. În octombrie va pleca la Atena via Belgrad, pentru a participa la Congresul istoricilor. Cu acest prilej va face excursii la Micena, Corint, Nauplia, Tripoli, Sparta, Argos, Delfi, Teba. Dintre personalităţile cu care intră în contact cu prilejul acestor deplasări menţionăm: S. Carlety, J. Ancel, B. Mirkine-Guetzevitch, Bartoli, H. Ch. Hoover, J. Holland, Br. Dembinski, A. Dopsch, Poynter, J. Roucek, Lucien Romier, preşedintele Italiei, H. Gregoire, Ch. Diehl, S. Th. Lascaris, A. Heisenberg, W. Miller, Hatzidakas ş.a. Dintre conferinţele ţinute în străinătate amintim: „Une ville „roumaine” devenue slave: Raguse”, „Aventurèrs d’Orient en France au seizième siecle”, „Quelques idées sur l’art roumain”, „Concepţia turcească a tratatelor şi situaţia statelor vasale”, „Époque et caractère de l’etablissement des Slaves dans la Peninsule des Balcans”, „Le protestantisme roumain”, „Penetraţia economică italiană în România”, „Un capitol inedit din arta românească”, „Veneţia şi Orientul”, „Die Ganzen des Nationalitetsrechtes”etc.

În ţară, distinsul Bărbat de stat a desfăşurat o activitate politică şi culturală prodigioasă. Ţine conferinţe la Universitate, la Academie, la Arhivele Statului, Teatrul Naţional, Brăila, Constanţa, Văleni de Munte, Sinaia, Tr. Severin, Institutul de Studii Sud-Est europene, Ploieşti, Snagov ş.a. Dintre titlurile ce i se conferă în ţară amintim pe cel de Mare Ofiţer al „Legiunii de Onoare”.

În comunicările ţinute la Academie a vorbit despre: „Aventurierul Petraşcu Vodă”, iar dintre cele 38 de cărţi apărute în acest an a fost şi cea privind „America şi românii din America” sau „Ancièns documents de droit roumain”, vol. I, „Brève histoire de la Petite Armenie”, „Cărţi reprezentative”, vol. IV, „Istoria armatei româneşti”, vol. II, „Istoria bisericii româneşti”, vol. II, „Istoria contemporană”, vol. I, „Notes de diplomatigue roumaine”, „Oameni şi fapte”, „Vechiul stat şi comerţul” etc. ( Cf. articolele semnate de ambasadorul Ioan Voicu în Flacăra, nr. 2, din 8 ianuarie 1981)

Revenind la vizita efectuată în America, lunga călătorie s-a desfăşurat din ianuarie până în martie 1930, având ca principal obiectiv cunoaşterea comunităţilor româneşti. Marele cărturar român a fost uimit de hărnicia unora dintre cei 120 de mii de conaţionali care trudeau din greu pe marele continent care îşi edifica din plin prosperitatea. Nu mică i-a fost bucuria când la Universitatea Columbia l-a întâlnit pe profesorul de Limbi romanice, dl Feraru. Concluzia istoricului a fost că Românii au obligaţia de a le cunoaşte „experienţa lor desăvârşită”.

După ce vizitează New-York, „cel mai semeţ oraş din lume”, centrul principal al afacerilor din SUA, Nicolae Iorga s-a perindat şi prin celelalte „capitale” americane – de la capitala  politică, Washington, trecând prin cea industrială, Chicago, şi Detroit, fără a omite „capitalele trecutului”: Boston, Princeton şi Harvard. În amfiteatrele lor a conferenţiat despre cultura şi istoria României, conştient fiind că aici este „creuzetul în care se dospeşte viitorul Americii”. (Cf. „America şi Românii din America, Note de drum şi conferinţe” de N. Iorga, Vălenii de Munte, 1930.)

Prelegerile din America ale savantului român au lăsat o puternică impresie renumitului profesor John Gerig de la Universitatea Columbia, care a declarat că  interlocutorul este „una dintre cele mai mari figuri intelectuale – dacă nu, după cum sunt eu convins, principala personalitate – a lumii moderne” (…)

Inima istoricului a tresăltat de bucurie constatând că negustorii români au cele mai curate prăvălii, mai curate decât cele americane, mărfurile lor fiind ţinute în perfectă rânduială, cum învăţaseră în gospodăriile ţărăneşti de unde proveneau. Românii cumpărau de la conaţionalii lor comercianţi, sprijinindu-le astfel afacerile. Însă mulţi supravieţuiesc în condiţii grele, nici vorbă să aibă un trai îndestulat şi liniştit… Adunaţi în marile capitale industriale, „cei mai mulţi, din nenorocire, se întâlnesc în locurile unde este munca mai grea şi mai grozavă, aceia care stoarce toate puterile omului. Sânt «negrii albi», cum spuneam, ai fabricilor americane. […] Se întâlnesc şi la Philadelphia, dar mai ales la Chicago, unde sunt oţelăriile cele mari, în care se prăpădeşte puterea celui mai vrednic.”

Cu ajutorul unor preoţi inimoşi, care în timpul slujbelor şi adunărilor sărbătoreşti făceau să plângă toată biserica, comunitatea rămâne deocamdată închegată. Totodată, apar şi primele semne de alienare, de îndepărtare de matca românismului. Va constata acest lucru chiar în casa unui preot. Nu-i va cunoaşte direct odrasla, deoarece aceasta: „nu ştia româneşte şi se indigna când i se spunea că ar putea să intre în contact cu Românii.” (Va urma) (Nicolae MARES (PhD) Scriitor – publicist (fost diplomat))