Când a scos în primăvară din spaţiul situat pe mijlocul bulevardului Iuliu Maniu, din sectorul 6 Bucureşti copacii înfloriţi, primarul sectorului 6 a promis că aceia vor fi înlocuiţi curând, cu arbori la fel de mari, dar din specii rezistente la poluare. Vorbea, parcă, de o specie de tei. Şi, cu naivitate, l-am crezut, amăgindu-mă cu speranţa unei simfonii olfactive pe un bulevard extrem de aglomerat şi prea „modern” odorizat. Dar se vede că sunt făcută să „iau plasă”! Vremea a trecut şi… surpriză! Am în faţă imaginea unui lung proaspăt mormânt, „fardat” cu bucăţi de gazon, pe mijlocul căruia au fost plantaţi trandafiri înfloriţi, acum deja ofiliţi! Frumoşi şi trandafirii! Dar au ei capacitatea arborilor de a elimina emisiile din atmosferă, de a asigura umbra în zilele tot mai toride?! În toată lumea se fac eforturi uriaşe pentru plantarea copacilor.
„Plantarea a miliarde de copaci în toată lumea reprezintă soluţia cea mai puţin costisitoare de combatere a crizei climatice, potrivit unui studiu în care oamenii de ştiinţă au calculat câţi arbori ar putea fi plantaţi fără să fie afectate teritoriile utilizate pentru cultivare sau zonele urbane”, scrie într-un studiu publicat în Science. „Noul studiu arată că un program global de plantare ar putea să elimine două treimi din emisiile din atmosferă rezultate din activitatea umană, un procent despre care oamenii de ştiinţă spun că este „senzaţional. (…) Acest nou studiu cantitativ arată că restaurarea [pădurilor] nu este doar o soluţie pentru schimbarea climatică, ci se află în fruntea acestora”, a declarat prof. Tom Crowther, de la Universitatea elveţiană ETH Zürich, care a condus cercetarea. „Iniţiative de plantare a copacilor deja există, inclusiv Bonn Challenge, susţinut de 48 de ţări, care are ca scop restaurarea a 350 de milioane de hectare de pădure până în 2030. Însă acest studiu arată că multe dintre ţările care şi-au luat acest angajament ar putea dubla teritoriul pus la dispoziţie pentru realizarea restaurării”.
Ce se întâmplă în România? Nu mai trebuie demonstrat! Noi nu suntem din această lume! Nu numai că nu plantăm, dar şi distrugem ce avem! Nu mă refer numai la jaful din păduri! Nu ştiu pe câte drumuri din ţară, naţionale, europene, mai există „perdelele” verzi protectoare. Am văzut şi drumuri comunale de pe care au dispărut, din faţa curţilor, pomi altădată plini de roade în această perioadă, salcâmi, tei, castani… E adevărat, frunzele lor uscate „înfundă” scurgerile de pe marginea drumurilor. Este greu să fie curăţate rigolele? E greu, că şi acum sunt înfundate şi intră apele în curţi… Şi dacă nu ne gândim la propria viaţă, cum să ne gândim la viaţa planetei? (Mioara Vergu-Iordache)