Ne place să inventăm roata!

Aş zice şi eu ceva despre bursele elevilor şi ale studenţilor. Sunt multe, sunt puţine?! Nu ştiu. Însă, ca orice cetăţean, văd şi eu efectele! S-ar părea că sunt foarte multe şi-n acelaşi timp foarte puţine! Paradox?! Şi da, şi nu!

Bursele pot fi, în principal, de două feluri: sociale şi de merit. Sunt elevi şi studenţi care ar trebui să primească ambele burse! Alţii nu ar trebui să primească de nici un fel! Aşadar, după părerea mea, nu procentual trebuie analizat cuantumul burselor. Vor fi fiind clase/ grupe/ ani în care toţi elevi/studenţii să primească burse şi clase/ grupe/ ani unde nimeni nu ar trebui să primească. După criterii clare, cu exigenţă. Fără supărare! Nu ne putem permite să ne supărăm. Ar trebui să fie încurajaţi şi toţi cei care obţin performanţă la concursuri, olimpiade din toate domeniile teoretice, ştiinţifice, sportive, artistice, meserii. În felul acesta cred că ar fi stimulaţi toţi tinerii să studieze mai mult, să se antreneze mai mult, să construiască mai mult, începând cu ei. Fondurile trebuie să existe! Aproape la orice se poate renunţa, dar nu la educaţie, nu la formarea tinerelor generaţii.

E prea multă târguială şi tânguială în învăţământ! Şi, e drept, prea mulţi (zicem că) ne pricepem! Şi prea e „săltăreaţă” structura anului de învăţământ, „săltăreaţă” şi „franjurată”. Ne furăm căciula, alergând după cai morţi ca să le luăm potcoavele pe care să le aruncăm peste cap să ne poarte noroc! Oricât am încerca, puricii nu mai acceptă potcoave de 90 de ocale!

Vorbesc cu oameni, citesc ce scriu, majoritatea este de acord că trebuie „să facem ceva”. În întreaga societate. Vorbim mult, frumos, speculăm, înjurăm…şi stăm pe loc. Ne amăgim cu rezultate false. Din motive obiective şi/subiective, nu s-a găsit omul providenţial nici la Educaţie. 11 miniştri în 13 ani, pentru o generaţie: 2012-2024. Au fost miniştri decenţi, unii au încercat să facă ceva. Rezultatele le ştim cu toţii.

Suntem un popor căruia îi place să inventeze… roata. La patru, la cinci, la doi ani. Oricând, oricum, numai s-o mai inventăm o dată. Inventatorul roţii învăţământului românesc a fost Spiru Haret. La noi este „depăşit”. În alte state sistemul său este valabil şi produce performanţă. Sigur, aceia nu inventează, ca noi, roata! O iau de-a gata şi o pun să se învârtă, să producă energie pentru ei înşişi. Fără să bată apa-n piuă ca să iasă unt!

Ne balansăm între tradiţie şi inteligenţă artificială. Niciuna dusă până la capăt. Sub noi se cască un hău. Nu avem nici o plasă de siguranţă. Suntem ocupaţi să ne furăm căciula. (Mioara VERGU-IORDACHE)