Natalia ROTARU: M-am dedicat întru totul profesiei (I)

Doamna Natalia Rotaru, deşi păreţi că aveţi 20 de ani, spuneţi că aveţi 20 de ani de activitate profesională. Este vreo legătură între promovarea ideii de „stare de bine la clasă” şi de „şcoală adaptată nevoilor elevilor din secolul XXI” şi felul în care arătaţi?
Vă mulțumesc pentru apreciere! Așa este, profesez de 20 ani în aceeași unitate de învățământ, timp în care am coordonat activitatea a cinci generații de elevi. Starea de bine din cadrul unei clase se instalează atunci când școala este prietenoasă, caldă, când cadrul didactic este plăcut și este iubit de elevi. Nu pot ascunde faptul că cei mici sunt fascinați de învățătoarele cu părul lung și care poartă pantofi cu toc, de învățătoarele cu energie pozitivă și care zâmbesc mult. Există stare de bine dacă noi, dascălii, știm să o producem.
M-am străduit în permanență să pun în armonie dragostea pentru educaţie, iubirea şi empatia pentru elevii mei combinate cu o rigoare bine temperată. M-am dedicat întru totul profesiei, căutând modalitățile cele mai potrivite de a furniza educație de calitate celor mici. Așa am ajuns la ideea de ,,școală prietenoasă”.
„Școala prietenoasă” înseamnă un loc în care elevii vin cu plăcere, un spațiu primitor, pe care și-l asumă și pe care îl amenajează în concordanță cu vârsta și cu preocupările lor. Este un loc ce susține învățare activă, cu acces liber la resurse (cărți, rechizite, echipamente IT), cu produse ale învățării, realizate individual sau în grup, expuse în clasă, cu mobilier care să permită interacțiunea în timpul activităților. Este un spațiu deschis, care permite atât desfășurarea activităților indoor, cât și outdoor, a celor din sfera formalului, cât și a nonformalului. Înseamnă muzică și dans, învățare și veselie, experiențe pozitive,  adică învățare cu și din plăcere.

Cine sunteţi dumneavoastră, Natalia  Rotaru?
Eu sunt profesor pentru învățământ primar cu gradul didactic I la Școala Gimnazială Prof. Ion Vișoiu din Chitila și, în prezent, director adjunct. Sunt  licențiată în Pedagogie și Sociopsihopedagogie la Universitatea din București și am finalizat studiile de master Management și Evaluare Educațională, în cadrul aceleiași universități. Sunt unul dintre profesorii care au avut onoarea să fie răsplătiți de către Președinția României cu Medalia Meritul pentru Învățământ și cu Diploma de onoare pentru abnegație și devotament depuse în slujba învățământului românesc. Sunt autor și coautor al mai multor auxiliare didactice adresate copiilor din învățământul primar. Împreună cu doamna Cristiana Cazacu, asistent universitar în cadrul Universității Politehnica București, coordonez activitatea a două echipe de inventică, echipe care au obținut anul acesta două dintre cele cinci premii puse în joc la Concursul Mondial de Inventică și Inovare Craft 2021.

Ce v-a determinat să fiţi „altfel”, să faceţi, pentru elevii dumneavoastră, şcoala „altfel”?
Copiii m-au determinat să îmi reconsider stilul de predare, să încerc să depășesc limitele învățământului clasic și să gândesc și să desfășor activități care să corespundă nevoilor și specificului elevilor secolului XXI. Folosesc foarte mult strategii de lucru activ-participative, valorific experiența de viață a celor mici, integrez noile tehnologii în actul didactic și îi implic în diferite activități formale și nonformale. Toate aceste aspecte conduc spre o învățare conștientă, motivantă, plăcută, care este percepută ca un firesc. Mă străduiesc să modelez comportamentul elevilor nu doar în sfera dobândirii de cunoștințe și a formării de priceperi și abilități, ci și în sfera competenței de ,,a învăța să înveți”. Elevul devine, astfel, inițiatorul propriului demers în formare, iar profesorul este facilitator.

Cum percep părinții elevilor stilul dumeavoastră de predare?
Părinții elevilor mei mă susțin necondiționat și îmi oferă permanent sprijinul, atunci când am nevoie. Dumnealor îmi pun la dispoziție materiale care mă ajută în desfășurarea activității, realizează costumații pentru cei mici, în funcție de specificul lecției. Răspund pozitiv tuturor solicitărilor mele, iar eu sunt foarte mândră că am părinți și bunici atât de implicați.

Sunt mai bune performanţele elevilor dumneavoastră în comparaţie cu performanţele elevilor care studiază în sistem „clasic”?
Nu știu dacă performanțele academice ale elevilor mei sunt mai bune decât ale elevilor care studiază în sistemul clasic, puțin mai rigid și focusat pe o raportare permanentă la standarde, dar pot aprecia că este vizibil progresul rapid pe care îl înregistrează fiecare elev de-al meu, atât în plan atitudinal, cât și în plan cognitiv. Elevii mei sunt fericiți. Faptul că toți participă activ la orice tip de activitate implementată, deschiderea față de nou, curiozitatea pe care o manifestă în fiecare zi și dorința de a afla ce surprize le mai pregătesc reprezintă, pentru mine, indicatori de valoare pentru a aprecia, atât reușita actului didactic, cât și siguranța parcursului educațional al fiecărui copil. Bineînțeles că latura formală a procesului de evaluare are o însemnătate foarte mare pentru noi, cadru didactic și elevi. Cu mândrie vă spun că, indiferent de numărul de elevi pe i-am avut în clasă pe parcursul carierei mele didactice (am avut și 30, și 32 și 36 de copii),  performanțele înregistrate de aceștia au fost ridicate. Avem rezultate extrem de vizibile și, pentru acest lucru, le mulțumesc și părinților elevilor mei pentru suportul pe care ni-l oferă.

Puteţi să  oferiţi un „necesar” pentru ca şi alte cadre didactice să îmbrăţişeze ideea de „stare de bine”? Care este rolul statului, al familiei, al comunităţii? Este scumpă „starea de bine”?
Nu știu dacă există o rețetă universal valabilă, dar sunt convinsă că, dacă fiecare cadru didactic ar ține cont de anumite aspecte simple, rezultatele pozitive nu vor întârzia să apară.  Oricine intră într-o școală sesizează, cu ușurinţă, că nicio clasă nu seamănă cu alta și că elevii nu sunt la fel. Comunităţile școlare nu sunt realităţi abstracte, care adună într-o categorie elemente identice. Între cei patru pereţi trăiește câte o mică societate. Aici intervine măiestria profesorului: să acorde șansa fiecărui copil de a progresa, de a fi valorizat, în funcție de aptitudinile proprii, să îl determine să se implice activ în propria învățare, să organizeze activități diversificate și cu ridicată încărcătură pedagogică care să îi atragă pe cei mici. Sentimentul de siguranță îi oferă fiecărui elev un anumit confort, îl determină să se simtă puternic. Așa se creează starea de bine!
Bineînțeles că acest concept reprezintă suma intervențiilor mai multor actori cu influență asupra orientării parcursului educațional al celor mici: părinții, prin asigurarea coerenței demersului educativ inițiat de școală, dar și autoritățile locale, prin crearea unui mediu adecvat, a unei infrastructuri adecvate formării viitorilor adulți.

Care este portretul robot al unui „profesor altfel”?
Un profesor ,,altfel” este conștient de faptul că trebuie să pregătească elevii pentru viitor și nu pentru prezent. Acest lucru presupune viziune, iar în plan acțional o preocupare sistematică pentru a dezvolta elevilor „abilitățile secolului XXI”: comunicare, cooperare, gândire critică, creativitate. Provocările pentru profesori constau în a crea situații de învățare pentru ca elevii să exerseze aceste abilități în contextul disciplinelor din curriculum și nu numai, în cadrul activităților formale, dar și nonformale. Profesorul ,,altfel”  este un real mentor, un sprijin, sursă și resursă pentru copii. El își menține prospețimea în profesie, se reinventează continuu, găsește soluții pentru fiecare situație – problemă, se documentează, își dezvoltă tehnici și strategii de instruire și evaluare, astfel încât să inspire copiilor un sentiment de siguranță și dragoste pentru cunoaștere; identifică în orice lucru mic situații mari de învățare. Este, într-un cuvânt, un profesor constructivist.

La ce credeţi că folosesc „hârtiile” pe care sunteţi obligaţi să le completaţi?
Noi, profesorii, suntem sugrumați de birocratizarea excesivă. Sunt de acord că planificările activităților, situațiile statistice și rapoartele au un rol important în asigurarea eficienței și reglării procesului de învățământ, însă reprezentanții forurilor superioare trebuie să conștientizeze că, în ultimul timp, acest fenomen a luat o amploare mult prea mare.    Educația de calitate nu trebuie confundată cu multitudinea de ,, hârtii” întocmite de multe ori fără  rost și care răpesc timp important pe care l-am putea folosi pentru a pregăti activitățile pe care le susținem la clasă. (Mioara VERGU -IORDACHE)