Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” 100 de ani de la înfiinţare

Candidat la examenul de admitere la facultate, în anii ‘80, am trecut pe lângă Muzeul Militar Naţional, iar prezenţa în curtea acestuia a statuilor de conducători, a tancurilor şi a altor maşini de război mi-a atras atenţia. Târziu, după Revoluţie, am ajuns să vizitez sălile sale, cu obiecte încă din preistorie, expuse în lumina reflectoarelor. Dedicat acestui domeniu mai special, al luptei unui popor pentru libertate, muzeul este bine dotat şi pune în valoare calea aleasă şi strategia folosită.

Istoria Muzeului Militar Naţional ,,Regele Ferdinand I” a început în secolului al XX-lea şi s-a caracterizat printr-o deosebită efervescenţă, lucru reflectat în tot ceea ce priveşte activitatea muzeistică din România.

În anul 1906 a fost organizată la Bucureşti o impozantă expoziţie naţională prilejuită de împlinirea a 40 de ani de la urcarea pe tron a principelui, viitor rege, Carol I. Cu această ocazie, în parcul ce îi poartă numele, au fost construite clădiri impunătoare care au adăpostit expoziţia. Exponatele adunate în Muzeul Artileriei de la Arsenalul Armatei au reprezentat partea istorică a secţiunii militare, în care s-a dorit prezentarea materialului militar, puterea armată şi întâmplările cele mai însemnate din istoria trecutului, mai ales evenimentele din ultimul război pentru neatârnarea naţională. Imediat după Expoziţia naţională din anul 1906, mai multe iniţiative solicitau înfiinţarea unui muzeu naţional, ca instituţie reprezen-tativă a armatei, cu rol distinct în educarea şi instruirea publicului.

La 19 ianuarie 1914, maiorul Radu R. Rosetti a trimis Ministerului de Război un Raport documentat prin care propunea înfiinţarea unei secţii militare pe lângă Muzeul Naţional ce se construia pe Şoseaua Kisseleff. Ca urmare a susţinerii pe care acest proiect a avut-o din partea conducerii ministerului, prin Decretul nr. 1789 din 22 aprilie 1914 s-a hotărât ca la Muzeul Naţional să se înfiinţeze secţia militară în care „se vor expune obiectele atingătoare de istoria militară a neamului”. La fondul iniţial, între anii 1915 şi 1916 s-au adăugat numeroase exponate obţinute prin donaţie, cum ar fi colecţia de armament şi proiectile oferită de generalul Alexandru Tell sau drapelele batalioanelor de gardă civică din Galaţi. Izbucnirea Primului Război Mondial a reprezentat, pentru nou înfiinţata secţie militară, un adevărat dezastru, deoarece s-a dovedit că întreaga muncă depusă până atunci a fost zadarnică. La sfârşitul primei conflagraţii mondiale, armata s-a reorganizat cu rapiditate, inclusiv în domeniul muzeografiei. Astfel, la 12 mai 1919, marele istoric Nicolae Iorga a adresat o scrisoare Marelui Cartier General prin care solicita ca armata să organizeze o secţiune militară la expoziţia Ligii Culturale, care urma să fie organizată, în acel an, în localul şcolii primare din strada Clemenţei din Bucureşti. În ciuda dificultăţilor întâmpinate, Ministerul de Război a numit o comisie formată din şase ofiţeri, sub îndrumarea colonelului Constantin Ştefănescu-Amza, care avea sarcina să amenajeze partea militară a expoziţiei Ligii Culturale. La 6 iulie 1919, în prezenţa regelui Ferdinand I şi a reginei Maria, s-a deschis această expoziţie, care, în secţiunea militară, prezenta imagini capturi din Primul Război Mondial, dar şi câteva piese din Arsenalul Armatei care au scăpat de urgiile vremii.

La 15 august 1919, expoziţia Ligii Culturale şi-a închis porţile, însă secţiunea militară a avut un succes deosebit, motiv pentru care generalul Ion Răşcanu, ministrul de Război, a hotărât înfiinţarea muzeului militar. La sfârşitul aceluiaşi an, Ministerul de Domenii a cedat către Muzeul Militar, pe o perioadă de trei ani, Palatul Artelor din Parcul Carol, iar colonelul Constantin Ştefănescu-Amza a fost numit directorul nou înfiinţatei instituţii de cultură.

Perioada 1920-1923 a fost caracterizată prin eforturile susţinute de a aduna, selecta şi cataloga obiectele, precum şi prin îmbogăţirea fondului iniţial prin achiziţii, dar mai ales prin donaţii. Nu era de acceptat o situaţie de provizorat, motiv pentru care ministrul de Război a înaintat Suveranului Raportul nr. 520/1923, prin care se solicita înfiinţarea oficială a Muzeului Militar. În urma acestui demers, regele Ferdinand I a semnat Înaltul Decret nr. 6064 din 18 decembrie 1923 prin care Secţia Militară, înfiinţată prin Î.D. No. 1789 din 22 aprilie 1914, pe lângă muzeul naţional, se transformă în muzeul militar naţional, a cărui organizare a început în anul 1919, în localul cedat ministerului de războiu prin Î.D. No. 4836/919.

În anul următor au fost deschise, în mod oficial, porţile Muzeului Militar Naţional şi s-a redactat primul regulament provizoriu de funcţionare care, după ce a fost modificat parţial în anul 1925, a fost adoptat, în mod definitiv, prin Înaltul Decret nr. 1307/1928. Acest act normativ a rămas în vigoare, cu unele modificări, până în anul 1937, când a fost adoptată Legea de organizare şi funcţionare a Muzeului Militar Naţional. Îmbogăţirea permanentă cu noi obiecte i-a obligat pe responsabilii din Ministerul de Război să găsească soluţii în vederea reorganizării expoziţiei permanente.

În aceste condiţii, în anul 1935 a fost inaugurată o nouă clădire a bibliotecii muzeului şi s-a construit o încăpere specială pentru secţia de aviaţie, pentru ca în anul 1937 să se constituie secţia intendenţă. Din păcate, însă, istoria Muzeului Militar Naţional s-a aflat sub semnul marilor ghinioane, generate de calamităţi naturale sau de subiectivismul mutării dintr-o locaţie în alta. Din cauza descărcărilor electrice, în dimineaţa zilei de 15 iunie 1938, s-a declanşat un puternic incendiu, în care au ars o mare parte din clădirea centrală şi unele colecţii deosebit de importante. În aceste condiţii, muzeul a fost închis, fiind necesari 19 ani până când instituţia a fost pusă, din nou, la dispoziţia publicului. În primăvara anului 1939 au început lucrările pentru restaurarea sediului, dar la 9 noiembrie 1940 a avut loc un cutremur de mare intensitate care, la rândul său, a afectat structura de rezistenţă a clădirilor. Reconstrucţia muzeului s-a încheiat la jumătatea anului 1942, în plin război. Consiliul de conducere a hotărât că „nu este oportună aranjarea obiectelor de muzeu, până ce nu se va clarifica situaţia internaţională”. Deoarece evacuarea obiectelor trena, la 5 mai 1943, Ministerul Apărării Naţionale a dat ordin de demolare a clădirilor muzeului, precum şi a celorlalte anexe. Oficial, s-a motivat că, în acel loc, urma să se ridice un important complex arhitectonic, care ar fi trebuit să cuprindă şi Muzeul Militar Naţional. În fapt, se pare că adevărata cauză a demolării trebuie căutată în intenţia germanilor de a lichida tot ce amintea de Primul Război Mondial şi putea întreţine o atmosferă antigermană.

La 15 septembrie 1950 s-a dat în folosinţa muzeului clădirea Societăţii sportive Înainte de pe Calea Şerban-Vodă nr. 213-217 şi s-a încercat reorganizarea instituţiei conform orientărilor politice din acea vreme. Din păcate, nu s-a reuşit închegarea unui muzeu, motiv pentru care, la 12 octombrie 1955, autorităţile de la Bucureşti au atribuit un sediu provizoriu în fosta clădire a Ştabului domnesc al lui Alexandru Ioan Cuza de pe bulevardul N. Bălcescu nr. 5-7.

Reorganizat conform ideologiei comuniste, muzeul s-a redeschis la 9 mai 1957 sub titulatura de Muzeul Militar Central. La scurt timp, însă, muzeul a fost mutat din nou, de data aceasta în clădirile fostei Şcoli de Infanterie şi Cavalerie din Bucureşti situată pe Dealul Spirii, mai exact pe strada Izvor nr. 137.

În anul 1972, muzeul a fost închis pentru reamenajare, fiind redeschis la 3 martie 1975, într-o nouă concepţie. Între anii 1984-1985, lucrările de la Centrul civic şi actualul Palat al Parlamentului s-au apropiat de locul de dispunere a muzeului, motiv pentru care autorităţile au hotărât mutarea instituţiei şi demolarea clădirilor de pe Dealul Spirii. La sfârşitul anului 1986, muzeul a fost mutat în fosta cazarmă a Regimentului IV Ilfov nr. 21, construită în anul 1898. Clădirile, în care se află dispus şi astăzi Muzeul Militar Naţional, sunt pe strada Mircea Vulcănescu nr. 125-127, fostă strada Ştefan Furtună.

Redeschis la 23 octombrie 1988, într-o expunere modernă, pe o suprafaţă de 22150 metri pătraţi, formată din patru clădiri, cu un număr total de nouă etaje şi un parc exterior de tehnică (artilerie, blindate, autovehicule, aviaţie şi marină), reprezintă una dintre cele mai moderne şi mai mari instituţii muzeale din ţară.

În anul 2006, în conformitate cu Raportul Comandamentului Logistic Întrunit nr. D.R. 1210 din 29.03.2006 şi Rezoluţia ministrului Apărării Naţionale, Muzeul Militar Naţional a primit denumirea onorifică ,,Regele Ferdinand I”. Muzeul Militar Naţional se prezintă, atât specialiştilor, cât şi publicului, ca o parte a unui fenomen social, capabil de acţiune nu numai în sfera conservării culturii militare, ci şi ca generator de cunoştinţe influenţând, de o factură pozitivă, dezvoltarea şi explicarea fenomenului militar.

Împlinirea a 100 de ani de la înfiinţarea Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I” a fost sărbătorită şi prin lansarea de către BNR a unei monede de 10 lei, din argint, aniversară. Romfilatelia a lansat, pe data de 14 iulie 2023, o emisiune specială de mărci poştale intitulată „Ziua Mărcii Poştale Româneşti” (LP #2425), compusă din patru timbre (48 x 33 mm), creată de George Ursachi. În plus, emisiunea este completată de două FDC-uri  (241 de seturi) şi un album filatelic (268 de exemplare), care include un bloc filatelic special format din cele patru timbre nedantelate ale acestei emisiuni, alături de un bloc filatelic aniversar introdus în circulaţie cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la prima Expoziţie Filatelică Română.

Sărbătorită aşa cum trebuie, ziua aniversară a Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I” ne-a adus în atenţie sacrificiul înaintaşilor în apărarea fruntariilor ţării noastre şi pregătirea necesară continuă de care este nevoie. Cu onor şi mândrie, simţim că aparţinem acestei ţări şi acestui popor viteaz şi mândru, că avem ce apăra, de la minunile naturii, la cele arhitecturale, spirituale şi umane. Vivat Armata Română! (George V. GRIGORE)

Surse: wikipedia.org; basilica.ro; presamil.ro; juridice.ro; bnr.ro; historia.ro; muzeulmilitar.ro; asociatiaferdinand.com