Muzeul în trei minute

• Unică la nivel mondial. Staţia de metrou Politehnica este un adevărat muzeu paleontologic

Ştim cu toţii cum arată capitala noastră la suprafaţă, dar ea are şi un „capitol” subteran. În afară de canalizări şi vechi tuneluri şi pivniţe, demne de remarcat sunt şi grandioasele spaţii ale staţiilor de metrou. Politehnica este una dintre acestea. Poartă numele Universităţii Politehnica din Bucureşti, lângă care se află, iar în apropiere mai întâlnim centrul de confecţii numit în trecut Apaca, Liceul Tudor Vladimirescu, Palatul Cotroceni. Această staţie de metrou este considerată unică în lume datorită calcarului fosilifer din care s-au decupat dalele podelei peronului acesteia. Calcarul acesta a fost extras dintr-un recif de rudişti fosili de vârstă cretacic târziu, extras din Munţii Apuseni. Fiind pe peron, dacă priviţi dalele pe care călcaţi, veţi vedea desene ciudate şi intruziuni colorate, care sunt urme fosile ale vietăţilor acvatice din cretacic. Cineva s-a gândit că am avea de câştigat dacă vom declara ca muzeu această staţie.
Unic la nivel mondial, ambiţiosul proiect de transformare a staţiei de metrou Politehnica în muzeu paleontologic este rezultatul a peste 20 de ani de cercetări coordonate de prof. univ. dr. Mihai Emilian Popa. Profesorul şi studenţii săi au lucrat cot la cot pentru a elucida misterul fosilelor din staţia de metrou Politehnica din Bucureşti. Rezultatele studiului, încheiat cu un blueprint de valoare realizat în cadrul Facultăţii de Geologie şi Geofizică a Universităţii din Bucureşti, stau la baza configurării proiectului unui muzeu, intitulat astăzi Muzeul în trei minute. La realizarea proiectului au participat, pe lângă Universitatea din Bucureşti, Metrorex, Grey G2 România şi Metroul SA, alături de ingineri şi arhitecţi.
Profesor în cadrul Departamentului de Geologie al Facultăţii de Geologie şi Geofizică a Universităţii din Bucureşti, Mihai Popa este atât de dedicat vocaţiei sale, încât desfăşoară, în fiecare semestru, ore de lucrări practice chiar pe peronul staţiei de metrou cu studenţii facultăţilor de Geologie şi Geofizică, Geografie şi Biologie. De altfel, în prezent, totul „depinde de modul în care spui povestea, suntem datori să vorbim pe înţelesul tuturor, de aceea şi studenţii sunt atât de receptivi. Staţia de metrou Politehnica este un loc original în care pot preda, iar studenţii chiar apreciază orele făcute acolo. Noi, ca oameni de ştiinţă, suntem datori nu numai faţă de studenţii noştri, dar şi faţă de publicul larg. Cercetătorii sunt cartea de vizită a universităţilor”, remarca profesorul Mihai Popa.

Staţia de metrou Politehnica este locul inedit care conservă un întreg ecosistem mesozoic: în dalele de calcar, folosite de muncitori pentru a placa peronul staţiei de metrou, sunt fosilizate organisme cretacice, numite rudişti. „Interesant este că în staţia de metrou de la Politehnica, rudiştii pot fi văzuţi în toate secţiunile, în toate planurile. Tot la Politehnica mai găsim şi gastropode, corali, stromatolite şi alge roşii”. Trebuie menţionat şi faptul că ambianţa paleontologică din staţia de metrou Politehnica este unică în lume, tocmai pentru că fosilele sunt ideal expuse publicului, chiar pe pavajul staţiei. Conservarea lor este excepţională, iar tâlcul poveştii lor este cel puţin la fel de interesant. Astfel, pe lângă importanţa ştiinţifică şi educaţională a descoperirilor paleontologice, oferite de multitudinea de cursuri ţinute chiar pe peron şi de importanţa estetică, staţia mai are un tâlc aparte, legat de evoluţia şi destinul speciei noastre. „Noi, ca specie, avem o istorie de numai aproximativ 300 de mii de ani, numărând spre 10.000 de generaţii. În comparaţie cu rudiştii, suntem un grup cu o istorie extrem de scurtă. Totuşi, rudiştii au dispărut aproape instantaneu în timp geologic, din cauza extincţiei de la sfârşitul Cretacicului, acum 65 de milioane de ani, când Chicxulub a lovit planeta noastră. Aşadar, cum este cazul rudiştilor, poţi avea o evoluţie extraordinară şi un succes biologic fantastic, dar să dispari instantaneu. Acesta este tâlcul staţiei, că Homo sapiens ar putea dispărea la fel de repede ca rudiştii, deşi suntem o specie mult mai tânără, cu o istorie incomparabil mai scurtă. Staţia este un memento mori pentru noi”, conchide profesorul Mihai Popa. Printre fosile şi roci, înconjuraţi de oameni şi de poveştile trecutului geologic, aşa i-ar descrie pe geologi prof. Mihai Popa, însă ineditul staţiei de metrou Politehnica vine abia atunci când descoperim că şi „studenţii sunt captivaţi de subiect. Subiectul atrage nu numai studenţii, dar şi publicul larg, dacă ştim să povestim acest capitol de Paleontologie. De fapt, cercetarea ştiinţifică şi practica paleontologică sunt fascinante. Practica înseamnă ore acolo, pe peron, dar şi ore în laborator analizând rudişti, pentru că mai întâi se învaţă despre aceste fosile în laboratorul facultăţii şi apoi se studiază la metrou.” Nu poate fi vorba, aşadar, de cercetare practică fără un bagaj vast de cunoştinţe teoretice în Paleobotanică şi Paleozoologie: „am reuşit crearea celei mai mari biblioteci de Paleobotanică din Europa Centrală şi de Est, bibliotecă la care muncesc încă din anul 1990, când am început să strâng literatură despre plante fosile. Aici este o parte din munca mea de o viaţă.” Biblioteca devine, aşadar, un important instrument de lucru pentru geologi: „să studiezi plante fosile fără bibliotecă înseamnă să nu poţi face niciun pas înainte în cercetare.” Cu toate acestea, remarcă profesorul Mihai Popa, publicul şi în special elevii de liceu nu au acces prea larg la probleme de Geologie şi Paleontologie. „În prezent, ne confruntăm cu următoarea problemă: Geologia nu se predă la liceu şi elevii nu ştiu prea bine despre ce e vorba în Geologie. De aceea, ne-am propus să accentuăm expunerea elevilor la subiecte de Geologie şi Paleontologie, iar staţia de metrou Politehnica este un exemplu foarte bun. În plus, muzeul de la Politehnica poate deveni chiar un reper al Bucureştiului: „Toţi străinii pe care am reuşit să-i aduc în subteran s-au declarat absolut fascinaţi de conservarea, de diversitatea fosilelor şi de mesajul din spatele staţiei”.

„Regina staţiilor de metrou din Bucureşti”, aşa cum o denumeşte profesorul Popa, ambianţa paleontologică de la Politehnica, a fost creată doar din întâmplare: „a fost o întâmplare foarte fericită, o dorinţă din anul 1983 a lui Nicolae Ceauşescu de a decora toate staţiile de metrou doar cu roci ornamentale româneşti.” Nu e de mirare, aşadar, că toate staţiile metroului bucureştean sunt pline de fosile jurasice. Însă Politehnica se remarcă de departe, fiind cea mai frumoasă staţie din Bucureşti: calcarul folosit la pavarea staţiei de metrou este extras din munţii Gilău, din localitatea clujeană Săvădisla. Tot întâmplător şi-a început şi geologul Mihai Popa cercetările în subteranul bucureştean: „Am descoperit staţia în anul 1994, când am început să lucrez acolo. Eram student în anul al cincilea când am remarcat fosilele acestea şi, evident, m-au atras, am început să le studiez. Veneam seară de seară şi lucram, poţi descoperi aici o poveste evoluţionistă remarcabilă, o poveste cu tâlc şi nu în ultimul rând o poveste importantă din punct de vedere educaţional. La Politehnica ne aflăm în epicentrul unor probleme ştiinţifice foarte importante: sistematică, paleoecologie, evoluţie. Prima lucrare despre staţia de metrou am publicat-o în anul 2000. Pentru mine, Paleontologia este şi un hobby, pentru că altfel nici nu se poate avansa în acest domeniu: nu poţi face Paleontologie dacă nu-ţi place.” Pasiunea a stat la baza creării proiectului pentru Muzeul în trei minute: „proiectul pentru muzeul de la Politehnica e gata de ceva timp, totul este pregătit iar redecorarea propusă este spectaculoasă. Pe pereţii staţiei pot fi afişate imagini de paleoartă, reconstituiri de paleomediu, iar pe tavan pot fi pictate reptile marine care înotau pe recif. Problema paleoartei, a reconstituirilor artistice de paleomedii este o problemă complexă, deoarece paleoarta se produce greu şi este scumpă. Totuşi, paleoarta rămâne un vehicul important pentru mesajul paleontologic, pentru educaţia paleontologică a publicului larg.”
Unicat la nivel mondial, staţia de metrou Politehnica ne oferă – aducându-ne chiar la picioare – o întreagă faună a mărilor cretacice. Să păşim cu grijă printre fosile… (George V. GRIGORE)