Muzeul „Carsium” din Hârşova – inaugurat de trei regi ai României

După vizita la curioasele Canarale şi la ruinele cetăţii Carsium de pe malul Dunării, am căutat Muzeul de la Hârşova. Un ghid deosebit şi pasionat de istorie ne-a însoţit în periplul nostru. Secţie a M.I.N.A. Constanţa, acesta a fost organizat, în primii ani ai secolului XX, de învăţătorul local Vasile Cotovu. Dascălul a moştenit dragostea pentru antichităţi de la tatăl său, Ioan Cotovu, întemeietorul şcolii de stat din localitate. Muzeul a reprezentat strădania dascălului, a copiilor şi locuitorilor oraşului, care au adunat de-a lungul timpului fragmente de inscripţii, vase ceramice întregi sau fragmentare, monede, tablouri, roci, costume populare…

Muzeul a fost deschis odată cu Şcoala din localitate, la 1 mai 1904, în prezenţa Regelui Carol I, a Reginei Elisabeta, a Principelui Ferdinand şi Principesei Maria, aflaţi, împreună cu alţi membri ai Familiei Regale şi ai Guvernului, în excursie pe Dunăre. Toţi au semnat, în „Cartea de Aur” a Muzeului Regional al Dobrogei, cum s-a numit instituţia la vremea respectivă. La 1 august 1911, ziarul „Dobrogea nouă” nota că acesta se dezvoltă şi tinde să devină treptat un „bogat muzeu al întregii Dobroge”. Repede atrage atenţia specialiştilor şi aici găseşte Vasile Pârvan fragmentul din piatra de fundare a castrului roman (103 d.Hr.) împreună cu alte inscripţii pe care le studiază şi le publică, iar geologul I. Simionescu, preşedinte al Academiei Române, semnalează, tot în acest muzeu, o valoroasă colecţie de roci.

În timpul Primului Război Mondial, muzeul este distrus în întregime de armata bulgară, care trecuse Dunărea. Este reorganizat începând cu 1921 şi inaugurat oficial, pentru a doua oară, de această dată în locuinţa personală a directorului şcolii, la 29 mai 1926, de Regele Ferdinand şi Regina Maria. Pragul său a fost trecut de personalităţi ale vieţii culturale şi politice româneşti interbelice. Continuă să fiinţeze şi după pensionarea lui V. Cotovu în anul 1928. La moartea sa, în primii ani ai regimului comunist, soţia acestuia donează Muzeului din Constanţa restul exponatelor. În primii ani ai regimului comunist este desfiinţat, piesele arheologice fiind duse la Muzeul din Constanţa, iar colecţiile de artă, etnografică, geologică, fotografică sunt împrăştiate prin alte muzee şi colecţii. Abia după 1975 a fost reluată ideea reînfiinţării muzeului de la Hârşova şi pe măsură ce au început cercetările în aşezarea neolitică (în anul 1985), în necropole, aşezarea civilă ori fortificaţiile antice (în anii 1987 – 1989) şi mai ales după 1993, ca urmare a cantităţii uriaşe de materiale arheologice de importanţă excepţională, aceasta a devenit o necesitate imperioasă. Pentru reorganizarea muzeului, autorităţile locale au pus la dispoziţie, în anul 2000, actuala clădire. După încheierea lucrărilor, în anul 2005, Ministerul Culturii şi Cultelor a avizat funcţionarea Muzeului „Carsium” ca secţie a Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. La 1 februarie 2006, muzeul este deschis publicului, iar la 20 aprilie este inaugurat – aşa precum devenise tradiţia – de Regele Mihai şi Regina Ana.

Muzeul ilustrează, prin cele mai reprezentative descoperiri de la Hârşova şi împrejurimi, dezvoltarea civilizaţiei materiale şi spirituale din spaţiul dunărean, din neolitic până la începutul epocii moderne. Sunt expuse piese cu valoare deosebită, unele prezentate şi în expoziţii internaţionale sau naţionale, tipice culturilor neolitice (Hamangia, Gumelniţa), culturii epocii metalelor, dezvoltării civilizaţiei romane, romano-bizantine şi medievale la Dunărea de Jos. În prezent, muzeul este vizitabil doar parţial, pentru că majoritatea pieselor sunt strânse pentru a fi mutate în noul sediu. Cei care ajung totuşi în Hârşova pot vedea însă „Lapidarium”, unde sunt prezentate câteva elemente de arhitectură din epoca romană şi câteva vitrine pline de artefacte milenare. „Piesele care vor fi expuse în muzeu au fost descoperite la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX şi datează din epocă romană. Cea mai mare parte a cetăţii se află sub casele oamenilor, iar ce putem vedea noi la Cetatea „Carsium” este o parte din fortificaţia antică şi cea medievală. În „Lapidarium” este şi o inscripţie armenească de la 1570-80, pentru că a existat şi o comunitate armeană. Ea a fost descoperită în anii ’50 în curtea liceului. Sunt şi două piese cu o vechime de peste 6000 de ani, din Cultura „Gumelniţa”, un colier de astragale, „gioale”, din oase de oaie. Oasele prezintă semne pe suprafaţa lor (scriere? simboluri semnificante?) şi nu seamănă unul cu altul. Probabil că a avut o semnificaţie în momentul în care a fost făcut colierul. În momentul descoperirii s-au văzut urme de oxid de fier (roşu) pe suprafaţa câtorva piese. „Astragal” este denumirea ştiinţifică a acestui os de oaie. Când se fac expoziţii arheologice în Europa cu piese din perioada preistorică, în afară de „Cucuteni”, toată lumea vrea „Colierul de astragale” de la Hârşova. Un alt obiect vechi de 6000 de ani este un suport de vas cu reprezentarea unei broaşte ţestoase (cu chip uman?). În aşezarea neolitică sunt multe carapace de broască ţestoasă, folosite ca recipiente în diferite ocazii. În principiu, vasele din neolitic nu pot fi aşezate pe „fund”. Ele stau pe suporţi, fie că sunt mari sau mici, având fundul conic. Aceasta este o particularitate a epocii, iar pentru ca vasul să nu se răstoarne, i se făcea un suport. Ideea este că, aşa cum omul nu poate sta vertical dacă nu are o credinţă, un ţel, tot astfel vasul – care „imită” omul, fiinţa – are nevoie de un suport. Este o adevărată istorie a suporţilor şi ei pot fi mai mari sau mai mici, în funcţie de dimensiunea vasului, dar pot fi şi suporţi ritualici. Acesta din muzeu este probabil un suport ritualic, dar nu ştim clar pentru ce se folosea. Poate ţestoasa cu cap uman păstra mai bine mâncarea şi „spiritual”, energia acesteia. Câteva zeci de piese, bijuterii şi podoabe: din oase mici de pasăre tăiate au făcut un colier din oase de pasăre, din oase de oaie, din astragal de bovină. În general, cam totul se folosea, nu se arunca nimic, iar ceea ce nu avea nici o utilizare era folosit ca material combustibil. La noul muzeu suntem anunţaţi că „…vom avea şi o expoziţie paleontologică, cu piese de acum 300 de milioane de ani, care a ajuns aici prin binevoinţa unui donator din Bucureşti, dar şi cu obiecte legate de istoria acestui loc”, aşa cum a declarat pentru „Discover Dobrogea”, directorul Muzeului „Carsium” din Hârşova.

La începutul anului viitor, sediul muzeului va fi mutat din nou în clădirea în care a funcţionat iniţial, respectiv, în fosta şcoală din Hârşova, declarată acum monument istoric. Imobilul se află în proces de reabilitare, însă, la finalizarea lucrărilor, muzeul va avea, într-un final, un sediu generos, în care turiştii şi localnicii vor putea vedea piese de o valoare deosebită, tipice culturilor neolitice (Hamangia, Gumelniţa), culturii epocii metalelor, civilizaţiei romane, romano – bizantine şi medievale, la Dunărea de Jos. Este cazul să amintim aici pe directorul Muzeului „Carsium” din Hârşova, cercetătorul dr.Constantin Nicolae, care aproape întreaga viaţă şi-a dedicat-o investigaţiei arheologice şi a făcut eforturi supraomeneşti pentru redeschiderea muzeului („Omul sfinţeşte locul!”).

Inaugurat în perioade diferite, de trei dintre cei patru regi ai României, Carol I, Ferdinand şi Mihai, instituţia de cultură şi-a schimbat de mai multe ori sediul, deoarece nu s-a dorit desfiinţarea ei. Muzeul „Carsium” din Hârşova – de vizitat! (George V. GRIGORE)

Surse: minac.ro; harsova.ro; ghidulmuzeelor.ro; cimec.ro; vatra-mcp.ro; discoverdobrogea.ro, danubelimes-robg.ro; primariaharsova.ro; dobrogeaexplore.ro;