Muzeul Buciumanilor şi Universitatea de Vară Bucium

Există vacanţe scurte, dar pline de evenimente, vacanţe lungi şi plictisitoare şi/sau vacanţe lungi şi pline de evenimente, dar niciodată scurte şi plictisitoare, cel puţin nu pentru mine. Aşa că dacă există bunăvoinţă şi un buget, cât de cât, de vacanţă, se poate pleca oriunde în România. Oriunde se întâmplă ceva interesant. Prima destinaţie de vacanţă: comuna Bucium.
Aceasta este situată în partea Central-Vestică a judeţului Alba, în bazinul superior al văii Abrudelului, într-o frumoasă zonă a Carpaţilor Occidentali cuprinsă în totalitate de Munţii Metaliferi. Comuna Bucium este înconjurată în partea de Sud- Est de vârfurile vulcanice: Detunata, Geamăna, Vâlcoi, Corabia, iar pe partea de Nord- Vest de vârfuri mai domoale: Vârşi, Dealul Muntariului, Dogăreşti. Munţi cu o structură geologică asemănătoare unui adevărat mozaic, compartimentaţi de izvoarele care şi-au săpat văi adânci. Altitudinea acestora este cuprinsă între 625 şi 1300 metri .
Relieful imprimă dezvoltarea aşezărilor prin cele două trepte ale sale: treapta de platou – situată de la aproximativ 800-1000 metri, care se prezintă sub forma unor interfluvii mai largi, unde se întâlnesc aşezări risipite (Muntari, Angheleşti, Petreni, Poieni, Bisericani), şi treapta de luncă, unde aşezările alungite iau forma văilor (Valea Abruzel, Valea Poienii, Valea Şesii, etc.).
Comuna Bucium se află la o distanţă de 73 de kilometri de municipiul Alba Iulia, reşedinţa judeţului Alba, şi la 12 kilometri de Abrud – oraşul cel mai apropiat. La Sud se învecinează cu oraşul Zlatna, la Sud-Vest cu comuna Ciuruleasa, la Vest cu comuna Roşia Montană şi oraşul Abrud, în Nord cu comuna Lupşa, iar în Est cu comuna Mogoş.
Am ales această destinaţie din două motive. În primul rând, fiindcă aici s-a exploatat aurul din cele mai vechi timpuri, iar mărturie în acest sens stă Muzeul Buciumanilor. În al doilea rând, fiindcă an de an aici se ţin cursurile Universităţii de Vară Bucium, care în curând îşi va deschide porţile.
Încep cu Muzeul Buciumanilor, unic în felul său din mai multe motive. Primul ar fi patrimoniul acestuia. Axat în mare parte pe minerit şi pe activităţi gospodăreşti din zona rurală pe care o reprezintă, acesta a fost conceput şi înfiinţat exclusiv pe bază de donaţii. În altă ordine de idei, trebuie să vă spun că nu am prea întâlnit în România un muzeu cu intrare gratuită. Nici aici nu este gratuit accesul, dar nu are preţ fix. Adică ţine de conştiinţa vizitatorului, dacă lasă ceva sub formă de donaţie şi cât lasă. Apoi mai este un aspect important pentru mine. Faptul că primarul comunei Bucium, domnul Cornel Napău, inginer de meserie şi pasionat de istoria locului şi în special de minerit, şi-a făcut o fereastră în programul domniei sale de edil să deschidă nu doar porţile muzeului, ci şi porţile sufletului, povestind cu pasiune despre patrimoniul comunei Bucium: Cu acest muzeu am vrut să se păstreze un pic din trecutul acestei localităţi. Timpurile trec şi omul face curat prin pod, prin şopru şi în mare parte aruncă ceea ce nu îi mai este de trebuinţă. Prin acest muzeu am luat iniţiativa de a aduna o serie de obiecte funcţionale, dar depăşite de timpuri. Aşa se face că la Muzeul Buciumanilor avem parte de o serie de donaţii din partea oamenilor.
Reporter: Cum se încheagă povestea muzeului?
Cornel Napău: Povestea muzeului se încheagă în jurul mineritului. 80 la sută din muzeu are legătură cu mineritul. Afară, în curtea muzeului, sunt nişte galerii, cu diferite tipuri de susţinere. Un fel de galerii- şcoală. Tipuri de galerii folosite până în 1948. Vorbim de faza anterioară mineritului industrial. Tehnologiile au evoluat şi astfel s-a schimbat aproape totul. Vă reamintesc că această comună, Bucium, cu satele ei cu tot, a fost o zonă minieră ce se află pe fosta vatră a unor aşezăminte dacice şi romane. Vorbesc despre zona Vâlcoiului, unde aurul s-a exploatat din perioada antică. Exista chiar şi un drum roman, care făcea legătura între Alba-Iulia şi Roşia Montană, unde, dacă o să mergeţi, o să constataţi că încă se păstrează galeriile romane. Acest drum trecea prin vecinătatea Vâlcoiului, de unde se exploata aurul. Aşadar, putem spune că aurul este de cel puţin 2000 de ani aici, dacă nu de mai bine de 2000 de ani, şi a avut mai multe perioade de exploatare. De la plecarea romanilor până pe la 1500-1600, nu avem, însă, documente care să vorbească clar despre exploatarea lui. După venirea austro-ungarilor, care au adus mineri din Imperiu: slovaci, polonezi, cehi, cum se numesc ei azi, şi efectiv cu ei s-a început exploatarea, deşi tot rudimentară, cu dalta şi ciocanul, dar trebuie reţinut că minerii erau profesionişti. Erau muncitori care aveau drepturi dobândite în Imperiu şi cu care au venit la noi. Zona Buciumului devenea astfel o zonă favorizată din punct de vedere al taxelor. Revoluţia de la 1886, să îi zicem „revoluţie”, deşi a fost numai în zona noastră, cât şi alte „izbucniri”, de la 1848 şi mai vremelnice, au fost pentru taxe. Se ajunsese în perioada aceea la o creştere masivă a lor, iar românii nu mai aveau voie să taie lemne. Se tăiau lemne, dar era muncă voluntară pentru Imperiu. Adică românii tăiau şi erau obligaţi să ducă lemnele de la Bucium la Zagna la uzină ca să se topească aurul. Nimic pentru ei! Au crescut dările mult şi de aceea a fost şi revoluţia lui Avram Iancu şi, după aceea, alte replici ale acesteia.
Reporter: Revenind la muzeu, care sunt piesele de rezistenţă ale acestuia?
Cornel Napău: Nouă ne place să spunem că toate! Se remarcă însă o colecţie unică de pietre de mină. Toată a fost donată. Afară avem galeriile-şcoală de care am vorbit şi şteampurile care au fost funcţionale până la naţionalizare. După 1989 oamenii, care au avut hârtii pe ele au cerut să le fie retrocedate, dar ele nu au fost confiscate de comunişti. Comuniştii au oprit tipul acesta de minerit. Cu ei s-a terminat o eră a mineritului particular şi a venit o eră a mineritului tehnologizat şi de stat.
Reporter: Care este marele eveniment ce se apropie cu paşi repezi?
Cornel Napău: Desigur, vă referiţi la tradiţia Universităţii de vară Bucium. Aceasta îşi va deschide porţile sâmbătă, 27 iulie, şi va continua până duminică, 11 august 2019. Organizator este Asociaţia RPER şi cursurile vor avea loc în comuna Bucium. Sunt locuri pe care s-au înscris din timp cursanţi la arhitectură, urbanism/peisagistică, turism/geografie – în general studenţi în ani terminali, masteranzi, doctoranzi sau elevi la licee de artă. Scopul este studierea, protejarea şi promovarea patrimoniului cultural al comunei Bucium (30 de sate şi cătune), în echipe multidisciplinare de cursanţi şi îndrumători. Printre activităţile practice există o serie de acţiuni pe teren, relevee de arhitectură, studiu de peisaj cultural, studiu de turism, studii multimedia, ateliere de tehnici tradiţionale de construcţie şi de reabilitare a fondului construit, documentare fotografică etc. Există şi activităţi teoretice-didactice, în săli de lucru. Sunt numeroşi îndrumători ai UdV Bucium 2019, printre care se numără istorici de artă, arhitecţi, profesori universitari, dar şi specialişti în conservare-restaurare ai Complexului Muzeal ASTRA. ( Ciprian C. VASILESCU )