Mormântul lui Mihai Viteazul de la Turda

„De la 1600, niciun român n-a mai putut gândi unirea fără uriașa personalitate, fără paloșul său, securea lui ridicată spre cerul dreptății,  fără chipul lui, de curată și tragică poezie.¨” (Nicolae Iorga)

Știm faptele de vitejie ale celui care a unit pentru prima dată în istorie cele trei țări române, deși se afla în „menghina” nemiloasă a trei imperii. Și mai știm cu ce sacrificii a reușit să ajungă aici, fiind apoi trădat fără milă și luându-i-se domnia. Forțat să ia calea pribegiei, Mihai se îndreaptă spre Praga pentru a solicita ajutor de la împăratul Rudolf al II-lea. Călătoria a fost lungă și anevoioasă, voievodul și însoțitorii săi fiind atacați de mai multe ori, mai ales în Transilvania, trecând prin Deva, Lipova, Oradea, Debrețin, Tokaj, Pojon și  Viena.  A ajuns la Viena, împreună cu cei 40 de însoțitori care îi mai rămăseseră, la 2 ianuarie 1601, unde a fost primit de arhiducele Matthias (viitorul împărat Matia I), care i-a înlesnit primirea la Curtea Imperială de la Praga. Mihai Viteazul a ajuns la Praga pe 23 februarie 1601, fiind primit în audiență la împărat pe 14 martie. Mihai cere sprijinul împăratului Rudolf al II-lea, care, în contextul reînscăunării lui Sigismund Bathory pe tronul Transilvaniei, acceptă să-l susțină pe voievodul român. Împreună cu generalul Basta, Mihai pornește campania de recucerire a teritoriilor românești. Prin victoria de la Guruslău (3 august 1601), voievodul român îl îndepărtează pe Sigismund Báthory din Transilvania. Continuă prin a recupera Țara Românească gonindu-l pe Simion Movilă de pe tron. În aceste condiții, se întrezăreau perspectivele unei noi uniri românești, perspectivă ce nu convenea împăratului habsburgic, Rudolf al II-lea. Se pune la cale înlăturarea fizică a domnitorului român și, la 9/19 august 1601, la 3 km sud de Turda, Mihai Viteazul este ucis de un detașament de mercenari în frunte cu ofițerul valon Iacob (Jacques) de Beauri, trimis de generalul Giorgio Basta. 

Uciderea lui Mihai este astfel relatată de Dionisie Fotino: „Între Basta și Mihai s-a rădicat o gelozie care a ajuns la dușmănie. Basta, după ce a pârât pe Mihai că avea înțelegeri secrete cu turcii, a hotărât ca să-l și aresteze; deci trimițând să-l poftească la consiliu și Mihai nevoind a veni, a poruncit la câțiva nemți ca să înconjoare cortul său, și să-l prinză viu sau să-l omoare. Mihai Vodă văzându-se astfel surprins a scos sabia și a rănit pe unul din sbirii lui Basta, dar un altul străpungându-l cu sulița în pântece, l-a trântit la pământ și i-a tăiat capul. Această ucidere infamă a lui Mihai Vodă nu fu aprobată de nimene la curtea împăratului Rodolf”.

Despre martiriul Voievodului Mihai Viteazul (1593-1601), vorbele noastre nu au puterea să zugrăvească cruzimea de care au dat dovadă mișeii. De aceea, îl vom citi și pe Wolfgang de Bethlen în ampla sa Cronică a Transilvaniei să ne spună faptele de atunci: „O vreme mijlocitorul (Iacobus Beaurius) lui Basta cercetează aici și acolo și, pe neașteptate, trupa valonilor înconjoară cortul lui Mihai. Beaurius și alți câțiva subalterni de-ai săi au intrat în cortul lui Mihai, pe care l-au găsit liniștit și stând întins. Beaurius, adresându-i-se acestuia, spune: „Ești prizonier! Dă-te prins!” la care Mihai răspunde: „Ba!”, și spunând acestea Mihai a încercat să scoată sabia, care era atârnată de propteaua cortului, în timp ce era lovit de Beaurius cu halebarda, și capul îi este tăiat cu sabia proprie a lui Mihai, iar unul dintre valoni l-a împușcat la încheietura de la mâna stângă, despre care se știa că obișnuia să o folosească și cu care încerca chiar atunci să-și scoată sabia… Și căzu trupul lui cel frumos ca un copaciu, pentru că nu știuse, nici nu se împrilejise sabia lui cea iute în mâna lui cea vitează. Capul acestuia l-au pus pe coapsa propriului cal alb mort… Corpul lui Mihai a fost scos din cort, despuiat de haine, și a zăcut timp de trei zile în apropierea drumului public, iar soldații i-au tăiat pielea de pe spate, coaste și umeri, ca să o păstreze ca amintire pentru faptele lor nemaipomenite. După aceea, totuși, corpul acestuia, ca să nu fie sfâșiat de câini, a fost înmormântat într-o groapă”. Trupul lui Mihai a fost aruncat apoi în câmpia Cristișului, pentru ca ostașii săi să vadă că a pierit căpitanul lor. Capul său este luat de Turturea paharnicul, unul dintre căpitanii voievodului, adus în Țara Românească și înmormântat de Radu Buzescu la Mănăstirea Dealu, lângă osemintele părintelui său, Pătrașcu-Vodă. Pe lespedea sa de piatră de la Mănăstirea Dealu este scris: „Aici zace cinstitul și răposatul capu al creștinului Mihail, Marele Voievod, ce a fost domn al Țării Românești și Ardealului și Moldovei”. Miron Costin a scris în cronica sa următorul comentariu, după ce a relatat uciderea lui Mihai: „Și așea s-au plătitu lui Mihai Vodă slujbele ce-au făcutu nemților”. 

Abia generația pașoptistă, angajată în lupta pentru crearea statului național român, îl va recunoaște pe Mihai Viteazul ca pe un ilustru predecesor.

Locul unde s-a îndurat pronia să fie înmormântat corpul marelui domnitor român se află la cca. 3 km sud de centrul municipiului Turda (pe Aleea Obeliscului). Aici i-a fost îngropat trupul lui Mihai Viteazul, iar capul a fost dus la Mănăstirea Dealu de lângă  Târgoviște, fosta capitală a Țării Românești. Trupul lui Mihai Viteazul este îngropat în zona numită Câmpia Turzii (3 km sud de Turda), nu în orașul Câmpia Turzii. Exact pe locul unde a fost îngropat trupul lui Mihai Viteazul pe câmpia Turzii, la scurtă vreme, doamna Stanca, soția voievodului, cu învoirea principelui Transilvaniei Gabriel Báthory, a reușit să ridice o capelă în stil bizantin, distrusă de un fulger în anul 1830. Capela a fost realizată sub forma unui turn scund, așa cum este reprezentată pe o acuarelă realizată în 1820, achiziționată de istoricul turdean István Téglás (1853-1915), apoi de contele József Kemény (1795-1855) din Luncani.

Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, preotul greco-catolic Vasile Moldovan din localitatea Sânmihaiu (azi comuna Mihai Viteazu), a cumpărat terenul cu mormântul, spre a-l feri de alte profanări. Pe locul fostei capele, a fost realizată în anul 1928 de către Comitetul Femeilor Române din Turda o troiță din lemn, la recomandarea și la dorința Regelui Ferdinand I, exprimată la vizita sa, împreună cu Regina Maria, prin Turda în anul 1919. Realizarea Troiței a fost posibilă și cu sprijinul „Societății monumentelor istorice” din București. Troița de lemn, în prezent expusă la Muzeul de Istorie din Turda (din anul 1977), este lucrată în stil popular. Ea are gravată inscripția: „Aici a fost răpus marele voievod Mihai Viteazul la 9 august 1601”.

Monumentul nou ridicat pe locul morții lui Mihai Viteazul (obeliscul) a fost inaugurat pe data de 5 mai 1977. Înalt de 1601 cm (cifra evocă anul morții 1601), obeliscul este opera sculptorului Marius Butunoiu. Este confecționat din beton armat, placat cu travertin  de Rușchița, pe un soclu dreptunghiular din tuf vulcanic. Are trei laturi, simbolizând cele trei principate unite sub Mihai Viteazul în anul 1601. La baza fiecărei laturi se află stemele celor trei principate, executate din marmură albă de Simeria (la fel ca și placa mormântului) de către artistul clujean Vasile Rus-Batin. Placa are sculptat sigiliul lui Mihai Viteazul și inscripția „Aici odihnește Mihai Viteazul (1593-1601) Domn al Țării Românești, al  Ardealului și a toată Țara Moldovei”, apoi sunt trecute luptele sale eroice de la Nicopole, Sadova, Călugăreni, Șelimbăr, Mirăslău, Gurăslău. În vecinătatea monumentului, a fost construită în anul 2005 Biserica Mihai Vodă, copie a bisericii Mănăstirii Mihai Vodă ridicată la București de către Mihai Viteazul.

Conform unor scrieri istorice ar exista dovezi că rămășițele domnitorului Țării Românești, după ce au stat trei zile aruncate și profanate de către cei ce au dorit să își ia trofee din pielea sa, au fost îngropate de câțiva sârbi, spre a nu deveni hrană la câini și fiare, iar mai apoi au fost duse la Mitropolia sa din Alba Iulia. Dar, din păcate, în jurul anului 1700, s-au realizat diferite lucrări care au condus la dărâmarea bisericii. Posibil că atunci a fost distrus și mormântul lui Mihai Viteazul (dacă a fost acolo), iar rămășițele sale probabil au fost împrăștiate prin zidărie. În perioada anilor 1960 – 1980 s-au făcut unele săpături arheologice și atunci s-au descoperit fragmente de frescă, zidărie și materiale provenind din clădirile vechi din cetate. Este posibil ca atunci când s-a descoperit mormântul, rămășițele pământești ale voievodului să fie duse și îngropate din nou la locul execuției, lângă Turda, sau undeva în Țara Românească. Indiferent care ar fi adevărul istoric, pe lespedea sa de mormânt de la Turda scrie: „Aici odihnește Mihai Vodă (1593 – 1601), Domn al Țării Românești, al Ardealului și a toată Țara Moldovei”, deci aici este oficial locul unde este îngropat. 

Astfel, Turda, fiind locul jertfei lui Mihai Viteazul, voievodul care realizase unirea celor trei țări române, devine un loc sfânt, un loc de pelerinaj patriotic al tuturor românilor. (George V. GRIGORE)

Surse: manastirea-mihaivoda-turda.ro; historia.ro, infoturda.ro 
• Turda, date istorice, Violeta Nicula, Ed. Triade,  pag. 40-44  • Legăturile lui Mihai Viteazul cu Turda, Valentin Vișinescu & Petru Suciu, Ed. Renașterea