Morimus Funereus

Nu, nu este o expresie în limba latină, aleasă ca titlu pentru a sublinia cât de cult este autorul acestor rânduri, ci denumirea ştiinţifică a unei umile şi insignifiante gân-gănii care a ajuns motiv de discordie între România şi aparatul birocratic de la Bruxelles. Gândacul croitor al stejarului, pe numele său neaoş, devine astfel ocupantul unui loc fruntaş în ierarhia absurdităţilor istoriei. Din cauza nefericitei insecte, Uniunea Europeană se gândeşte să suspende finanţarea autostrăzii Piteşti – Sibiu, drum care ar periclita habitatul natural al deja faimoasei vieţuitoare. Ne aflăm în faţa transpunerii în fapt a proverbului conform căruia buturuga mică răstoarnă carul mare. Numai că respectivul car nu s-a izbit încă de ciotul buclucaş, pentru simplul motiv că nu ne-am prea spetit să construim peticul de asfalt, existent, de vreo cincisprezece ani, doar pe hârtie. Adică, pe un drum care nu există, nu trece nicio căruţă. Poate de aceea, suspendarea finanţării, în fond o simplă buchiseală în catastifele informatizate ale partenerilor noştri europeni, nu pare să afecteze calmul neproductiv şi lenea patologică a guvernelor noastre, de orice culoare ar fi ele.
După stabilirea curburii ideale a castraveţilor şi a lungimii furtunului de duş, parlamentarii europeni au trecut la nivelul următor. Cuprinşi de febra ecologistă, pentru că aşa e la modă, nu neapărat pentru că le-ar păsa, domnii cu mânecuţe şi co-zoroc de la ghişeele bruxelleze au găsit o nouă marotă. Problema noastră nu este ruperea evidentă de realitate a funcţio-nărimii europene, criticată din ce în ce mai des de toţi cetăţenii Uniunii, ci apatia celor care ne conduc, aici, în ţară. Obiceiul de sorginte fanariotă care lasă orice proiect să moară încet, înecat în lentoarea snoabă a autosuficienţei şi mediocrităţii, acţio-
nează încă o dată în defavoarea noastră. Dacă ne-am fi învrednicit în ultimii ani să punem mâna pe lopată, în loc să ne aruncăm cuvinte grele, poate că cel puţin jumătate din autostrada în cauză ar fi fost deja
gata, şi atunci niciun document, oricât de absurd, nu ar mai fi oprit finanţarea.
Dar n-a fost să fie. Noi ne-am făcut că muncim, ei s-au făcut că ne plătesc. Şi totul, vă daţi seama?, din cauza unui amărât de gândac. ( Dragoş CIOCĂZAN)