Monumentul Eroilor de la Păuliş – aripi către cerul învingătorilor

În Bulgaria, la Şumen se află un mare monument al creatorilor acestui stat (fondatorii). Când l-am vizitat, elevii bulgari care terminau liceul au mers la Şumen să facă fotografiile de album, lângă statuile eroilor lor. Am fost impresionat de acest gest. În România avem un monument impresionant ce apare în câmpie, pe drumul dintre Deva şi Arad.

Te opreşti şi-l priveşti cu o stare de respect, de onor, de mândrie naţională. Este singur în câmp şi aşteaptă…să nu-l uităm! Este „Monumentul Eroilor de la Păuliş”, un monument dezvelit în 1974 în amintirea ostaşilor căzuţi în Lupta de la Păuliş purtată în perioada 13-20 septembrie 1944. Lucrarea, în urma câştigării unui concurs naţional, a fost realizată de arhitectul Miloş Cristea în colaborare cu sculptorii Emil Vitroel şi Ionel Muntean şi a fost distinsă cu „Premiul Uniunii Arhitecţilor”.

Monumentul se găseşte pe câmpia dintre localităţile Sâmbăteni şi Păuliş, pe locul în care, în septembrie 1944, forţele militare române au oprit înaintarea trupelor hortyste spre Transilvania. În anul 1944, o mână de elevi de la Şcoala Militară de Subofiţeri a reuşit să reziste unui inamic numeric mult superior, demonstrând curaj şi determinare. Lupta s-a încheiat la sosirea marilor unităţi româneşti, iar monumentul de la Păuliş serveşte drept simbol al dăruirii şi sacrificiului celor care au luptat aici. (Monumentul este înscris în Lista monumentelor istorice din judeţul Arad cu cod LMI AR-III-m-A-00675.)

 Două aripi gigantice se înalţă către cer. Soldatul de bronz stă nemişcat între ele, ca o santinelă aflată la datorie. Sunt momente în viaţa unui popor când însăşi identitatea, coloana sa vertebrală este pusă în pericol. Astfel de clipe creează posibilitatea ca unii oameni să-şi arate curajul, nebunia sau poate doar dragostea pentru semenii lor. Aşa s-a întâmplat cu eroii detaşamentului Păuliş! În septembrie 1944, aşa cum am scris mai sus, un grup de tineri subofiţeri de la Radna sprijiniţi de câteva unităţi de întărire mai experimentate au avut parte de bătălia vieţii lor. Pentru mulţi a fost prima şi ultima! Erau atât de tineri! De abia atinseseră vârsta majoratului sau erau cu unul sau doi ani mai mari. Aveau doar mitraliere şi arme uşoare. Inamicii erau de opt ori mai mulţi! Înarmaţi cu avioane, cu tancuri şi blindate, inamicii se îndreptau ameninţător spre Defileul Mureşului şi trebuiau opriţi. Militarii români comandaţi de generalul Alexandru Petrescu aveau o misiune imposibilă: să ţină piept trupelor horthyste şi armatelor Reich-ului care ocupaseră deja Aradul. Împreună, tinerii fără prea multă experienţă în luptă au înfăptuit o minune! Cele 1808 de suflete care vibrau la unison au ţinut piept inamicilor până la sosirea camarazilor. De curajul lor a fost nevoie pentru ca frontul să fie apărat! Au trecut mulţi ani. Unii au dat uitării sacrificiul detaşamentului Păuliş. Alţii nu!

Astăzi, la intrarea în Păuliş un monument uriaş îi omagiază pe tinerii militari. Cele două lame de beton simbolizează aripile curajului şi victoriei care i-au însufleţit pe oameni în mijlocul iadului. De fiecare dată când mergi pe drumul care leagă Deva de Arad, omagiul în aer liber îţi aduce aminte de acel episod crucial din istoria poporului român. Şi liniştea care împresoară monumentul a fost câştigată tot atunci, şi cântecul privighetorii, şi cel al greierilor ascunşi la firul ierbii.

Parte din cerul albastru şi mirosul de grâu copt la soare le avem tot de atunci. Şi poate copiii noştri vor regăsi drumul către exemplele meritorii ale istoriei noastre…  (George V. GRIGORE)

Surse: wikipedia.org; eroiidelapaulis.ro; zigzagprinromania.com; cniptarad.ro; aradcityguide.ro