Trinitatea divină: Dumnezeu, Fiul său Iisus Hristos şi Duhul Sfânt. Sunt cele mai importante realităţi care se găsesc şi în imaginile primite recent de la un valoros pictor bisericesc: Monica Vasiloaia.
– Vă rugăm să vă prezentaţi.
– Sunt născută la Iaşi; locuiesc în Arad. Sunt pictor bisericesc, autorizat de către Comisia de Pictură Bisericească, categoria a III-a provizoriu, şi membru stagiar în cadrul UAP filiala Arad. Formarea mea profesională se compune din trei etape. Prima etapă cuprinde anii în care am urmat cursurile Şcolii de Artă Bacău – secţia iconografie, clasa doamnei profesor Tamara Antal, şi perioada în care am putut să pun bazele unei formări profesionale şi să sădesc acea dragoste pentru frumos şi valorile noastre tradiţionale, legate de spiritul creştin ortodox, dar şi de icoana bizantină. Tot în această perioadă am reuşit să am contact cu ceea ce înseamnă pictura bisericească. A doua etapă cuprinde anii în care am urmat şi am absolvit cursurile Facultăţii de Teologie „Dumitru Stăniloae” – UAIC Iaşi, dar şi cele de master în cadrul aceleiaşi instituţii – în domeniul „Teologie Ortodoxă Didactică – Conservare şi Restaurare, Pictură bisericească”. Coordonatori şi mentori în toată această perioadă au fost doamnele profesoare Georgeta Merişor Dominte şi Nicoleta Melniciuc Puică. Am făcut parte din diverse echipe de pictori autorizaţi în cadrul cărora am putut să pun în practică şi să aprofundez diverse tehnici de pictură bisericească, cum ar fi: „fresco” şi „secco”. Menţionez ca pictori pe: Nicolae Sava, Gabriela Drinceanu şi Sabin Drinceanu. Etapa a treia şi cea mai importantă din urcuşul meu profesional este perioada petrecută la Arad, care a culminat cu obţinerea autorizaţiei de pictor bisericesc categoria a III-a provizoriu în cadrul Şcolii Patriarhiei Ortodoxe Române, avându-l ca profesor şi mentor pe pictorul Constantin Cezar Cătalin Baluţ, pictor categ. I-a. Această perioadă a fost cea mai concentrată în informaţii, dar şi în confruntarea cu tot ceea ce înseamnă coordonarea unui şantier de pictură bisericească şi a unei echipe. După autorizare, am continuat să pictez icoane şi am reuşit să obţin prima mea lucrare de pictură bisericească în tehnica fresco în urma unei licitaţii.
– Felicitări! Impresionant cu adevărat. Cum a fost anul 2023 pentru dumneavoastră?
– Munca pe care o prestez nu este deloc uşoară, dar pentru că o ador şi pentru că face parte din fiinţa mea până la identificare, depun eforturi să împărtăşesc părţi din ceea ce sunt eu, ca om şi pictor de chipuri sfinţite, celor ce vor intra în biserici şi se vor ruga. În anul 2023 am continuat ceea ce am început în 2022, adică munca pe şantierul de pictură bisericească în tehnica „fresco” de la biserica din Baru, jud. Hunedoara. Tot în anul 2023 am fost primită ca membru stagiar în cadrul UAP Arad, ceea ce mi-a adus participarea la expoziţii de grup, dar şi acea libertate de exprimare plastică, altceva decât icoană, mai curând idei spirituale la fel de profunde, dar exprimate în altă manieră.
– Ce visaţi pentru a doua jumătate a anului 2024, dar şi pentru următorii ani?
– Voi continua cu pictura în tehnica frescă la biserica din Baru, să pictez icoane pentru catapetesme şi să continui cu pictura de şevalet. Îmi doresc să reuşesc să pun în practică o serie nouă de idei, să experimentez şi să aprofundez noi tehnici de exprimare plastică, cea mai nouă fiind cea de a obţine mulaje din silicon pentru diferite obiecte, iar mai apoi să obţin diverse forme. Lucrul acesta nu face altceva decât să lărgească şi mai mult sfera ideilor.
– Cum vreţi să se desfăşoare lumea dumneavoastră, lumea artei, lumea în general ?
– Să fie pace în lume, să simt oamenii din jurul meu în armonie cu ei înşişi şi cu semenii lor, mai însetaţi de frumos şi de simplitate, mai uniţi în ceea ce însemnă spiritul tradiţional românesc ortodox, mai iubitori şi mai iertători, mai visători şi mai neînfricaţi şi, dacă s-ar putea, fiecare om, în singularitatea sa, să-şi regăsească acea parte interioară profundă ca fiind părticică din Dumnezeu (suflarea de viaţă), şi astfel să se cinstească pe sine şi pe Dumnezeul său lăuntric. În ceea ce mă priveşte, să studiez în continuare, evoluţia nu se opreşte niciodată. Îmi doresc participări mai dese în expoziţii, atât cu icoane sau fresce panou, dar şi cu pictură laică. Mă consider o privilegiată pentru tot ce am primit sau am experimentat în viaţă (greu sau uşor) dar mai ales pentru înclinaţia permanentă de „a mă întoarce mereu la centru”, adică la acea părticică din Dumnezeu în care rămân ancorată indiferent de situaţie.
– Vă mulţumesc foarte mult!
Aristotel BUNESCU
https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com