Mobilităţi ERASMUS + Dr. Daniel LESCAI: Îmi doresc cât mai mult suport Erasmus!

Şcoala, aşa cum este ea conceptual descrisă, este de multe ori un mod de viaţă. Fie că este o formă de a te menţine mereu în acord cu ceea ce este nou sau că eşti chiar tu cel care aduce elemente de inovaţie, şcoala a fost o atracţie pentru mine. Am parcurs toate etapele disponibile în România şi apoi am încercat să mă menţin în contact cu organizaţii şi specialişti ai profesiei mele din străinătate. Nimic nu a fost mai important decât să călătoresc în acest scop încă din anul 2007. Uneori aceste contacte s-au fructificat prin colaborări în domeniul cercetării, prin articole scrise, prin adaptarea şi chiar schimbarea modului în care gândeam şi mă raportam la medicina veterinară. Ca atare, orice prilej de călătorie este un prilej de învăţare, un prilej de a atinge prezentul şi chiar viitorul care se înfăptuieşte astăzi, la nivel International.
În perioada 13-17 septembrie 2022 am fost într-o deplasare in Portugalia, la Lisabona, la Facultatea de Medicină Veterinară din cadrul Universităţii din oraşul «Tramvaielor de pe coline». Am fost conectat total, de dimineaţa până seara, la cursul în care au fost descrise tehnicile actuale de chirurgie toracică şi chiar am asistat la prezentarea unora dintre primele intervenţii pe cord pentru înlocuirea unei valve disfuncţionale la câine. Ce senzaţie minunată de oboseală productivă, împlinită, aproape magică, prin care mi-am însuşit nu doar cunoştinţe tehnice, am cunoscut oameni minunaţi, dedicaţi, oameni care ţintesc mereu mai sus în profesie. De fapt, acesta este şi unul dintre scopurile oricărei călătorii profesionale, să găseşti inspiraţie, putere, o direcţie pe care să o urmezi atunci când te întorci, un motiv în plus pentru care persişti în profesia aleasă. Mai mult decât cunoştinţele în sine, cred că acesta este un obiectiv major al oricărui program de schimb, atât pentru studenţi, cât mai ales pentru cadrele didactice.
În vizita la FMV Lisabona, am avut oportunitatea să cunosc atât studenţi cât şi cadre didactice. Am fost primit cu căldură şi deschidere de profesorii Esmeralda Delgado şi Lisa Mestrinho, două specialiste desăvârşite, care chiar dacă erau pe deplin acaparate de activitatea zilnică, clinică, didactică, administrativă, au avut timp să-mi organizeze o prezentare pentru studenţii şi medicii doritori unde am vorbit şi arătat cazuistica de acasă şi modalităţile în care o abordam aici. Am schimbat idei şi am dezbătut aspecte specifice. Am vizitat un laborator de printare 3D care este astăzi în avanpostul chirurgiei reconstructive la animale, mai ales că am dezbătut şi aspectele legate de faptul că în majoritate, în chirurgia oncologică a animalelor mici, cea mai importantă parte este cea de excizie radicală, fără posibilitatea de a înlocui ţesuturile îndepărtate.
Am observat cu admiraţie atitudinea şi munca studenţilor de acolo. Sunt foarte dedicaţi, atenţi cu sarcinile ce le-au fost predate, fluenţi vorbitori de limbi străine, disciplinaţi şi dornici să ştie cât mai multe. A fost o reală plăcere şi încă o sursă de inspiraţie.
În toate acele zile am fost în permanent contact, de dimineaţa până seara, atât cu specialiştii internaţionali, care au prezentat şi supravegheat tehnicile chirurgicale, cât şi cu participanţii din Norvegia, Suedia, Polonia, Belgia, Italia, Israel, Guatemala, Taiwan, Angola, Croaţia, Ungaria, Finlanda. O adevărată echipă multinaţională care a adus nu doar atitudinea şi dorinţa de perfecţionare, dar şi o heterogenitate plăcută, vrednică de explorat şi admirat. Ca atare, astfel de programe de schimb sunt atât de mult mai mult decât experienţe limitate, sunt oportunităţi de a cunoaşte lumea, de a naşte colaborări, de a înfiripa legături şi de a construi poduri invizibile, dar atât de importante pentru dezvoltarea umană şi profesională.
Ca atare, trăiesc un sentiment de gratitudine şi de râvnă de a continua o astfel de cale, a călătoriei în explorarea profesională şi umană. Chiar dacă Lisabona se cere cucerită şi bătută la pas, pot spune că experienţa la Universitate, întâlnirea cu colegii din toate colţurile Europei şi nu doar, a fost pe deplin satisfăcătoare, a fost o împlinire pe care o doresc repetată şi prelungită.
Fără prea multe vorbe în plus, stagiul a fost senzaţional, am învăţat multe, am fost inspirat de ceea ce s-a întâmplat acolo, am trăit şi un inerent sentiment de invidie profesională (în mod sănătos) şi doresc să găsesc suportul pentru multe astfel de experienţe valoroase.
Şi totuşi, am reuşit să găsesc şi să admir, pe înserat, faimosul lift princiar din centrul vechi al oraşului, mulţumindu-i pe aceasta cale celui ce mi-a sugerat această destinaţie.
Programul Erasmus este un ajutor incredibil, mai ales că, din păcate, cercetarea românească este departe de aura avangardei, cea mai palpabilă cerinţă ar fi sincronizarea, menţinerea în contact cu ştiinţa actuală,
un fel simplu de alfabetizare a prezentului. Nu este mai puţin adevărat că, în acelaşi fel în care performanţa sportivă este astăzi măsurată în Champions League, în acelaşi fel, oricât de aplaudat eşti în ţară, este deosebit de important să ai „victorii majore” la întâlnirea cu membrii profesiei din străinătate.
Aşa că îmi doresc cât mai mult suport Erasmus. Le mulţumesc membrilor condu-cerilor Facultăţii şi Universităţii, care au contribuit cu suflet şi resurse materiale!
Lector universitar dr. Daniel LESCAI
Facultatea de Medicină veterinară, Universitatea Spiru Haret