Misterul Anei Ipătescu de la Mănăstirea Pasărea – legenda unui mormânt ascuns!

Mănăstirea Pasărea din judeţul Ilfov păstrează un mister care dăinuie de aproape un secol şi jumătate. Se spune că aici îşi doarme somnul de veci Ana Ipătescu, eroina Revoluţiei de la 1848. Aşa o fi oare? Eroina a dorit să fie înmormântată aici, iar la moartea sa, în 13 martie 1875, se pare că această dorinţă i-a fost respectată. Totuşi, mormântul ei nu a putut fi identificat cu exactitate până astăzi. Dar profesorul metodist Marius Ovidiu Sebe de la Casa Corpului Didactic Ilfov din Brăneşti, preşedinte al Asociaţiei Culturale Brăneşti, ne prezintă un indiciu important ce a ieşit la iveală în 1985, în timpul renovării cavoului colonelului Petre Ghe. Macca. Atunci a fost descoperită şi o bucată din crucea de marmură albă a Anei Ipătescu, pe care se mai disting încă inscripţiile: „AICI SE ODIHNESTE ROABA LUI D.ZEU ANA”. Fragmentele par să confirme faptul că eroina Revoluţiei de la 1848 îşi doarme somnul de veci în apropierea acestui cavou, deşi mormântul său nu a putut fi localizat cu precizie. Ana Ipătescu, născută la Bucureşti în 1805, a rămas în istorie prin curajul său din 19 iunie 1848, când, apărând dinspre Podul Mogoşoaiei cu două pistoale în mâini, a strigat către mulţime: „Moarte trădătorilor! Tineri, curaj, salvaţi libertatea!”. Prezenţa şi hotărârea ei au redat puterea revoluţionarilor, care au reuşit să elibereze guvernul provizoriu arestat, schimbând cursul evenimentelor. În martie 2025 s-au împlinit 150 de ani de la trecerea sa la cele veşnice. Astăzi, prin indiciile descoperite la Mănăstirea Pasărea, memoria Anei Ipătescu este reînviată, iar lăcaşul monahal devine nu doar un spaţiu de rugăciune, ci şi un loc al aducerii aminte pentru una dintre cele mai curajoase figuri feminine din istoria României. În literatură i-a fost dedicată o „Odă”, care glorifică eroismul acestei extraordinare femei ce trebuie să rămână în cartea de aur a eroilor acestei ţări. (George V. GRIGORE)

„Odă Anei Ipătescu”
(publicată în „Pruncul Românesc”, 18 iunie 1848; fragment)

„La glasul ei aleargă

mulţimea-electrizată,

Copii, bătrâni, tot omul,

cu mâna într-armată,

Urmează pe Eroul, pe

braţul lor purtat –

De braţe erculeene

trăsura-nconjurată

De suflete viteze, Viteaza escortată,

Soseşte, sare, sboaraşi

eat-o la Palat”.

Surse: wikipedia.org; wordpress.com; enciclopediaromaniei.ro; lovendhal.ro; historia.ro; dinculise.com; adevaruriascunse.com; rador.ro;