Mihaela ROTARU – eine große Überraschung

Să mă iertaţi, dragi cititori, că în ultima vreme dau multe titluri în italiană, spaniolă, germană… Dar, pictori români de mare talent sunt în multe colţuri ale lumii, iar acolo au prieteni, admiratori, rude care vor citi aceste cuvinte. Pe meleaguri germane, am descoperit o mare surpriză sau, cum se spune pe acolo, eine große Überraschung: Mihaela Rotaru, un pictor aparte, o mamă specială.
De un an şi ceva pictează, dar asemenea unui mare meşter, care se ocupă de universul culorilor de o lungă perioadă de timp.
Vă rog să vă prezentaţi.
Mă numesc Mihaela Rotaru. Am 45 de ani, un băiat de 23 de ani, care m-a învăţat ce înseamnă iubirea necondiţionată, o relaţie de 9 ani cu un bărbat deosebit, pe care îl ador, care îmi înţelege pasiunea pentru pictură, mă sprijină şi este alături de mine în orice doresc să împlinesc.
Pictura a intrat în viaţa mea în urmă cu un an şi puţin, când mi-am făcut curaj să o îmbrăţişez. O aveam în minte, o visam, dar nu aveam curaj să mă apropii de ea. Până într-o zi, când m-am gândit că dacă nu fac eu primul pas, ea, pictura, nici atât Aşa că mi-am cumpărat ce am crezut eu că o să-mi fie necesar şi am abordat-o. La început cu timiditate. Am urmărit sute, mii de tutoriale pe internet, de unde am învăţat să o iubesc şi să o împărtăşesc lumii. M-am îndrăgostit iremediabil. De atunci viaţa mea s-a schimbat.
De ce aţi ales pictura şi nu, să zicem muzica? Ce tehnici folosiţi în pictură? Lucraţi pe suprafeţe mici sau mai mari?
Îmi place să ascult muzică. Poate pentru că îmi place mai mult vocea din interiorul meu, prefer să ascult, decât să vorbesc. Uneori sunt enervant de tăcută.
Am lucrat numai în acril până acum, cu gândul că atunci când voi stăpâni bine pensula voi trece şi la ulei. Am rămas aici. Probabil încă nu o stăpânesc suficient sau am aceeaşi timiditate ca atunci când am pus mâna pe acril. Ca instrumente folosesc orice, pensulă, cuţit, burete, degete şi tot ce mi se pare că se potriveşte imaginii pe care vreau să o redau.
Am început cu dimensiuni mici şi, cu cât am crescut dimensiunea, mi-am dat seama că am o libertate mai mare de exprimare pe spaţii mai mari.
Cine sunteţi dumneavoastră, dincolo de pictură?
Dincolo de pictură, îngrijesc bătrânii bolnavi să aibă o viaţă mai uşoară în ultimii ani de viaţă. Fac asta de cinci ani, de când m-am mutat în Germania, iar aceasta activitate mă înnobilează. Apoi îmi plac călătoriile, sportul, natura şi florile. Încerc să-mi bucur sufletul cu fiecare dintre ele, să-mi fac timp să le aduc pe toate în viaţa mea.
Unde vă vedeţi peste un deceniu?
Exact la fel, doar cu mai multă experienţă şi, aşa cum îşi doreşte orice artist, o expoziţie.
Ce aveţi de transmis cititorilor?
Mulţumesc tuturor cititorilor acestui articol şi vă doresc să aveţi curajul să vă împliniţi visele. Mulţumesc tuturor celor care-mi apreciază lucrările şi vă doresc pace în suflet şi gânduri frumoase. Vă doresc multă sănătate şi mult succes în tot ceea ce faceţi!
Mulţumesc!
N.B. Vreau să remarcaţi în tablourile prezentate abundenţa nuanţelor de albastru, culoarea anului 2020; culoarea anului este numită prin tradiţie de o comisie de specialişti în cromatologie de la Institutul Pantone din Statele Unite ale Americii. În al doilea rând, vreau să remarcaţi tehnica bună, siguranţa cu care sunt mânuite pensula, cuţitul, buretele….Parcă Mihaela pictează de când lumea… (Aristotel BUNESCU https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com/)