Mihaela JELESCU abordează, cu succes, mai multe tehnici de artă plastică

O reală satisfacţie: am descoperit un artist special! Mă gândesc şi la calităţile sale umane, dar mai mult, acum, la virtuţile artistice. Este nu numai un foarte bun colorist, dar şi un om care se adaptează evenimentelor, stilurilor, noilor modalităţi de exprimare plastică. Face, spre exemplu, superbe picturi în metal.
– Numele meu este Mihaela Jelescu şi m-am născut în 4 august 1980, la Tulcea, oraşul care face legătura cu frumoasa Deltă a Dunării, care m-a şi inspirat. Am 40-45 tablouri cu Delta, la un complex turistic din Dunavăţul de Jos. Am început să pictez acum 3-4 ani, când o prietenă m-a întrebat ce mi-ar plăcea să fac şi mi-a oferit câteva pensule şi vopseluri în ulei. Am primit darul precum un copil care căpătase o jucărie nouă. După câteva încercări pe sticlă (în stilul meu), am încercat pictura pe gips-carton (rigips) şi pânză. Dar nu m-am oprit aici. Am pictat un salon de evenimente, un autobuz, iar acum fac şi panouri decorative din tablă. Am avut înclinaţii spre pictură de mică, toate planşele mele erau luate la expoziţia şcolii, iar când aveam timp desenam în creion orice. Iubesc pictura în ulei, iar cuţitul de pictură dă textură şi volum formelor… e magie!
– Ce ne puteţi spune despre lucrările în metal?
– Nu cred că sunt singura femeie care poartă mănuşi şi ochelari de sudor, dar cred că sunt singura care dă viaţă unei banale bucăţi de tablă. E un proces frumos, care necesită multă răbdare şi muncă. Fiecare model este unic, deoarece este desenat direct pe tablă, apoi tăiat manual cu plasmă, iar după vopsire se patinează cu vopseluri speciale. Practic… iese tot un tablou.
– Ce preferaţi, suprafeţele de dimensiuni mari sau mici?
– Îmi place să pictez şi tablouri mari, dar şi tablouri mici, dar cred că cele mari sunt mai spectaculoase. Pus pe perete, tabloul trebuie să te transpună în starea pictorului şi dă culoare încăperii.
– Ce ne puteţi spune despre viaţa dumneavoastră, dincolo de arta plastică.
– Înainte de a fi artist, sunt soţie de 20 de ani şi mamă de 16 ani. Fiul meu cochetează şi el cu arta: mai puţin cu schiţele în creion şi mai mult cu chitara. Sunt foarte mândră de el. Îmi plac plimbările în natură cu familia şi iubesc pădurile, copacii.
– Unde vă vedeţi peste 10 ani?
– Cu toţii visăm. Cum ar spune mama: ce-i al meu e pus deoparte. Nu ştiu, dar dacă suntem sănătoşi, vom trăi si vom vedea!
– Înainte de a vă mulţumi, vă rog să adresaţi un gând pentru cititorii acestui interviu.
– Mulţumesc! Pe aceia care doresc să-mi vadă lucrările, îi aştept pe: https:www.facebook.com/MJelescu/ sau pe profilul meu: Mihaela Jelescu. Şi îi invit să viziteze frumoasa noastră ţară. Aveţi grijă de voi şi de tot ce vă înconjoară! O zi şi o viaţă minunată!
– Mulţumim frumos!

(Aristotel BUNESCU, https://agentiadepresaculturalasisportiva. wordpress.com/)