Metroul bucureştean – 40 ani

La 16 noiembrie 2019 vor fi trecut 40 de ani de la inaugurarea primei magistrale de metrou din Bucureşti. Îmi amintesc cum, elev fiind, am auzit anunţul la un aparat de radio, în sala de sport a liceului. Nimeni nu a mai stat pe loc, nici măcar profesoara! Am fugit la tramvai şi peste jumătate de oră eram în staţia de metrou Unirii. Cred că ne-am plimbat prin cele numai cinci staţii mai mult de două ore. Era 16 noiembrie 1979, şi nu voi uita niciodată acea zi. Despre construirea unei linii de metrou în Bucureşti s-a vorbit pentru prima dată în timpul domniei Regelui Carol I, într-o vreme în care, atât dezvoltarea urbană şi apariţia zonelor industriale, cât şi creşterea exponenţială a numărului de autoturisme începeau să genereze aglomeraţie şi fluxuri uriaşe de călători între zonele oraşului. Primul proiect al unui astfel de mijloc de transport este realizat de tânărul inginer Dimitrie Leonida, în 1908. În anul imediat următor, Consiliul Tehnic al Primăriei elaborează un plan de lucru şi începe negocieri cu firma germană Siemens. Costurile foarte ridicate ale lucrărilor nu permit însă începerea investiţiei. Proiectul este din nou luat în discuţie  în anul 1929, prin includerea acestuia în Planul de sistematizare a Capitalei elaborat de o comisie condusă de celebrul arhitect Duiliu Marcu, dar începerea lucrărilor este din nou amânată din cauza efortului financiar uriaş imposibil de realizat în acele vremuri de criză.
La începutul anilor ‘40, când în Bucureşti au fost întreprinse ample lucrări de modernizare, s-a pus din nou problema construirii metroului, ca singura soluţie de preluare a fluxurilor de călători într-un oraş care depăşise un milion de locuitori. Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a făcut uitată şi această iniţiativă.
În anul 1952 s-a emis o Hotărâre a Consiliului de Miniştri privind înfiinţarea  Institutului de Proiectare şi a Direcţiei Generale a Metroului din Bucureşti, ambele subordonate Ministerului Transporturilor. Timp de doi ani s-au elaborat studii, dar, sub influenţa şcolii sovietice, care recomanda pentru metrou şi funcţia de apărare, spre a fi folosit ca adăpost împotriva bombelor în caz de război, s-au avut în vedere adâncimi între 20 şi 40 m. Aceasta ar fi implicat costuri foarte mari, imposibil de acoperit de o economie şubredă. Ca urmare s-a hotărât desfiinţarea unităţilor create şi, pentru a patra oară!, amânarea construcţiei metroului.
În contextul marilor investiţii realizate în deceniile şase şi şapte ale secolului trecut, în anul 1972 se constituie un colectiv de arhitecţi şi ingineri care vor începe proiectarea efectivă a metroului. În septembrie 1975 încep lucrările, iar peste patru ani obiectivul era parţial realizat, continuând apoi să se dezvolte până în 1989.
Să urăm aşadar un cald şi sincer La mulţi ani! celui mai folosit, curat, sigur şi eficient mijloc de transport din aglomerata noastră capitală, alături de recunoştinţa pentru cei care timp de peste 111 ani au visat şi continuă să viseze şi să pună, cu sudoare, umărul la construirea şi extinderea acestui inegalabil proiect, fără de care sevele marelui oraş s-ar opri. (Dragoş CIOCĂZAN)