• Fosila unei specii necunoscută de plante acvatice contemporană cu dinozaurii a fost descoperită în Dobrogea
Când auzim despre descoperirea unor fosile, gândul ne duce către uriașii mamuți sau terifiantul Tiranosaurus Rex. Dar paleontologii, cei care lucrează în acest domeniu minunat al reconstituirii vieții de acum milioane de ani, aduc la lumina zilei și elemente microscopice ale vieții de altădată. Astfel, o fosilă dintr-o specie necunoscută de plante acvatice (carofite), datând din Cretacicul Inferior, a fost descoperită în Dobrogea de o echipă de cercetători români şi spanioli, conform unui nou studiu publicat de Cretaceous Research, informează Universitatea din Barcelona, implicată în cercetare alături de Universitatea din Bucureşti. Noua specie de alge a primit denumirea Mesochara dobrogeica, iar rămăşiţele sale fosilizate au fost descoperite în două formaţiuni continentale – Zăvoaia şi Gherghina – din Dobrogea. Studiul identifică, de asemenea, şi o nouă specie de carofite din genul Clavator (în particular, Clavator ampullaceus var. Latibracteatus) şi dezvăluie o serie de noi date cu privire la ecosistemele lacustre din Cretacic de pe două insule ale Mării Tethis, o mare puţin adâncă ce a existat între paleocontinentele Gondwana şi Laurasia, înaintea apariţiei Oceanului Indian.
Carofitele sunt alge pluricelulare verzi considerate de biologi drept strămoşii plantelor vasculare. Începând din perioada Silurian şi până în prezent, carofitele au ocupat câteva tipuri de medii lacustre cu apă dulce şi rar salmastră. Pentru comunitatea ştiinţifică, rămăşiţele fosile ale unor astfel de alge, în special fructificaţiile lor calcificate, au o valoarea ridicată din punct de vedere biostratigrafic, permiţând datarea straturilor fosilifere. Răspândirea largă a acestor alge le-a transformat în excelenţi indicatori ai vârstei relative a unităţilor continentale pe care sunt descoperite astfel de fosile, se precizează în articolul publicat de Universitatea din Barcelona pe site-ul său la data de 4 mai 2021. Noul studiu se concentrează asupra analizei mediilor lacustre străvechi bogate în carofite din formaţiunile Zăvoaia şi Gherghina – dominate de lut, mâl şi argilă de origine lacustră.
În Cretacicul Inferior, flora de carofite de pe insulele unui uriaş arhipelag din Marea Thetis, ce acoperea părţi ale Europei şi Magrebului, avea o identitate biologică definită şi era abundentă, conform studiului. Pe atunci trăiau și dinozauri, precum Tyrannosaurus rex, unul dintre cei mai mari predători din toate timpurile, Velociraptorii și Triceratopsul, care era unul dintre genurile cele mai cunoscute ale Cretacicului. Iată cum cercetătorii români au mai pus o cărămidă la temelia celor știute despre viața din perioada Cretacică, o perioadă geologică care a durat 79 de milioane de ani (între 145 de milioane de ani și 66 de miloane de ani în urmă). Reprezintă ultima parte a erei Mezozoice, și pe scala ecologică a timpului, urmează după Jurasic și este urmat de Paleogen care face parte din era Cenozoică. Este cea mai lungă perioadă a eonului Fanerozoic. Sfârșitul Cretacicului înseamnă și sfârșitul a numeroase specii de succes, extincție care a dus la dispariția dinozaurilor non-avieni, a marilor reptile marine, a numeroase nevertebrate. (George V. GRIGORE)