Mesaje de interes pudic

Ne obișnuiserăm deja cu avertizările și mesajele care preced aproape orice producție de televiziune. Știm de acum că trebuie să bem zilnic doi litri de apă, să nu mâncăm nici prea sărat, nici foarte dulce, să nu consumăm grăsimi în exces, neapărat să ne umplem burta cu fructe și legume și să ne tocim încălțările minimum câțiva kilometri pe zi. Din șirul de povețe înțelepte de mai sus, doar una ar fi mai realistă: cea cu mersul pe jos. Ăsta chiar e sănătos  și te ajută să rămâi la pungă gros, dacă ne gândim la costul benzinei, motorinei sau al călătoriilor cu transportul public. Restul sunt năzbâtii. Cam tot ce cumpărăm din rafturile magazinelor nu are niciun gust. Dacă renunțăm la sare, la un picuț de zahăr și la strămoșeasca felie de slănină, ce rămâne? Gust de hârtie.  O să-mi spuneți că oamenii de bine se gândesc la viața noastră, deși impresia generală este că nu le prea pasă de ea. Poate greșesc, însă nu sunt singurul. Și-apoi, trebuie să cumpere cineva droaia de suplimente alimentare care te ajută să trăiești sănătos. Despre legătura dintre sănătate și fructele și legumele de pe piață ce ar fi de spus? Este ca și cum ai construi o stațiune balneară în mijlocul unei rafinării. Sau o plajă pe o haldă de steril.

După ce ne străduim cât e ziua de mare să trăim sănătos, fiecare cum îl taie capul, mai spre seară ne gândim la relaxare. O carte, o cină cu prietenii, un pahar cu vin, poate un film văzut,  comod, din fotoliul de acasă. Dacă preferințele se îndreaptă spre cea din urmă variantă, avem de înfruntat alte avertismente și mesaje. Pudibonderie. Fals interes pentru public. Sub 12 ani, până în 15 ani, peste 18 ani. Oricum, aproape toți au telefoane, laptopuri, tablete și internet. În mediul virtual, de „socializare”, sau pe stradă, nimeni nu îi avertizează despre „violență”, „limbaj vulgar” sau „nuditate fără conotații sexuale”. Nu pledez pentru eliminarea acestor mesaje, ci pentru continuitatea lor în viața de zi cu zi, astfel încât ele să își atingă scopul. Chiar ar fi nevoie de asta într-un mediu social impregnat de mediocritate, violență verbală, ură. Un avertisment sau un mesaj ar trebui să aibă un scop practic, nu să fie un punct bifat pe o listă impusă de CNA.

Și pentru că tocmai am pomenit instituția în cauză: de curând,  am observat un mesaj care precede filmele mai vechi realizate de cineaști români. Atenție! Film realizat în timpul regimului comunist. Textul este scris pe un fond portocaliu. Ca să îi sară în ochi telespectatorului neavizat. Fără cea mai mică urmă de nostalgie, întreb, cu umilință și profană sfială: ce importanță are? Pe lângă faptul că orice om, fie el și foarte tânăr, înțelege că un film, care descrie întrecerea socialistă dintre două CAP-uri sau frământările unui secretar de partid dintr-un mare combinat chimic, nu putea fi făcut decât până în 1989. Problema e că mesajul este afișat pe ecran înaintea oricărui film produs în Republica Socialistă România. Chiar și înaintea comediilor, filmelor istorice sau de artă, basmelor ecranizate, filmelor muzicale, filmelor de dragoste. Adică anatema este aruncată ca un văl negru peste tot și toate fără discernământ. Motivul ar fi, ne explică o distinsă doamnă, faptul că trebuie să-i ferim pe tineri de „contaminarea” cu idei comuniste. Adică de contaminarea cu însăși istoria nației din care se trag, cu bunele și cu relele ei, uitând că trecutul, glorios sau rușinos, nu poate fi, cu niciun preț,  ascuns sub preș. Iar ideea a prins. Recent am văzut un tânăr jurnalist, altfel foarte simpatic, spunându-le telespectatorilor postului de televiziune respectiv: Vă avertizăm că, de fapt, ceea ce veți viziona în această seară este un film de propagandă comunistă. Filmul era Mihai Viteazul. Mă gândeam cum ar fi să devină obligatoriu ca pe copertele cărților publicate înainte de Revoluție să apară un mesaj asemănător: Carte publicată pentru prima oară în timpul regimului comunist. Pe mulți dintre vajnicii, etern premiații și guralivii condeieri de astăzi i-ar rușina această măsură.     

Avertismente și mesaje care au, la rândul lor, nevoie de clarificări. Dacă în privința mesajelor  despre consumul de poame și verdețuri putem închide ochii liniștiți, la cele născute din false pudori și ignoranță nu putem face asta. Nu putem condamna propaganda unor vremuri apuse, înlocuind-o în același timp cu propaganda unor vremuri noi, la fel de agresivă și lipsită de conținut. Am mai văzut asta, am trăit-o. Am văzut cum au fost dărâmate statui și cum s-au ridicat altele în locul lor. Apoi am urmărit cum noile statui au fost date la topit, iar în locul lor au apărut, din nou, cele vechi.

Mesajele televizate, scrise pe panouri sau afișate prin gări, aeroporturi și parcuri nu au nevoie de pudoare, ci de sinceritate. (Dragoș CIOCĂZAN)