Mărţişorul – mituri, poveşti şi legende

Mărţişorul este o mică bucurie pentru suflet, un mic obiect de podoabă legat de un şnur împletit dintr-un fir alb şi unul roşu, purtat fie în piept, fie la mână, care apare în tradiţia românilor şi a unor populaţii învecinate. Pe 1 martie, în prima lună de primăvară calendaristică, bărbaţii oferă fetelor şi femeilor, împreună cu mărţişorul, şi flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.

Ca mituri tradiţionale legate de acest obicei, putem menţiona pe „Voinicul care a eliberat Soarele”. În acesta se povesteşte cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă şi veselie, lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura şi a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer şi iarăşi a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii şi-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei – vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinsteşte memoria tânărului curajos legând cu o aţă două flori: una albă, alta roşie. Culoarea roşie simbolizează dragostea pentru frumos şi aminteşte de curajul tânărului, iar cea albă simbolizează ghiocelul, prima floare a primăverii.
Un alt mit este acela al Luptei dintre Primăvară şi Iarnă, iarnă care nu mai vrea să plece. Conform acestei poveşti, care circulă prin Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute şi a început a da la o parte zăpada şi a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat şi a chemat vântul şi gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a îngheţat imediat. Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie.
În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărţişorului simbolizează sângele ei roşu pe zăpada albă.
Un alt mit este acela al „Fratelui şi sorei hanului”. Legenda Mărţişorului este foarte veche, datând, pentru Bulgari, din perioada primului han. Pe când sora sa şi fratele său se aflau în prizonierat, hanul le-a trimis un şoim care avea legat un fir de aţă albă pentru a-i înştiinţa că îi va ajuta să evadeze. Cei doi au reuşit să fugă, însă, în apropiere de malul Dunării, el a fost ucis de urmăritori şi atunci ea a dat drumul şoimului care avea legat de picior firul de aţă albă înroşit de sângele fratelui său, pentru a-i da de veste hanului despre moartea fratelui. La aflarea veştii, de durere, hanul a poruncit ostaşilor să poarte un fir de lână albă şi unul de lână roşie pentru a-i feri de necazuri, eveniment care ar fi avut loc la 1 Martie 681.
De fapt, originile mărţişorului nu sunt cunoscute exact, dar prezenţa sa, atât la români, cât şi la bulgari (sub numele de Marteniţa), este considerată ca fiind datorată substratului comun daco-tracic, (anterior romanizării, la primii, şi slavizării, la ultimii), deşi legendele populare îi dau alte origini.
În mitologia modernă a bulgarilor, mărţişorul ar fi legat de întemeierea primului lor hanat la Dunăre, în anul 681, dar numele latin indică altceva. Se mai consideră, de asemenea, că sărbătoarea mărţişorului a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte (zeul). Acesta nu era numai zeul războiului, ci şi al fertilităţii şi vegetaţiei. Această dualitate este remarcată în culorile mărţişorului, albul însemnând pace, iar roşul, război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.
Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărţişorul datând de acum cca. 8.000 de ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb şi roşu erau purtate la gât.
Documentar, mărţişorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian presupune că, în Moldova şi Bucovina, mărţişorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu aţă albă-roşie, şi era purtat de copii în jurul gâtului. Fetele adolescente purtau şi ele mărţişor la gât în primele 12 zile ale lui martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr şi să-l păstreze până la sosirea primilor cocori şi înflorirea arborilor. La acel moment, fetele îşi scoteau mărţişorul şi-l atârnau de creanga unui copac, iar moneda o dădeau pe caş. Aceste „ritualuri” asigurau un an productiv.
În prezent, mărţişorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belşug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva îşi pune o dorinţă în timp ce atârnă mărţişorul de pom, aceasta se va împlini numaidecât. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României şi Moldovei, pomii sunt împodobiţi de mărţişoare.
În Republica Moldova, în fiecare an are loc festivalul muzical „Mărţişor”, care începe pe data de 1 martie şi durează până la 10 martie (acest festival a trecut de cea de a 55-a ediţie). 
În unele judeţe ale României, mărţişorul este purtat doar primele două săptămâni.
În localităţile transilvănene, mărţişoarele sunt atârnate de uşi, ferestre, de coarnele animalelor domestice, întrucât se consideră că astfel se pot speria duhurile rele. În judeţul Bihor se crede că dacă oamenii se spală cu apa de ploaie căzută pe 1 martie, vor deveni mai frumoşi şi mai sănătoşi. În Banat fetele se spală cu zăpadă pentru a fi mereu iubite. În Dobrogea mărţişoarele sunt purtate până la sosirea cocorilor, apoi aruncate în aer pentru ca fericirea să fie mare şi înaripată. În zona Moldovei, Maramureşului, Bucovinei, Banatului şi Bistriţei-Năsăud, pe 1 martie, fetele oferă mărţişoare băieţilor (in mod tradiţional mărţişoarele sunt făcute de ele însele), aceştia oferind, la rândul lor, fetelor măr-ţişoare sau mici cadouri de 8 martie (o mică diferenţă faţă de restul ţării).
Sărbătoarea mărţişorului se poate întâlni în zona Balcanilor la Aromâni şi Megleno-Români, precum şi la Bulgari, care o numesc Marteniţa.
Element de patrimoniu cultural imaterial, Mărţişorul a fost înscris de UNESCO, în anul 2017, în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii în urma candidaturii unui dosar multinaţional (Cultural Practices Associated to the 1st of March – România, Bulgaria, Macedonia, Republica Moldova). Mărţişorul/Marţul/Mărţugul/Mărţiguşul mai este numit şi Cap de Primăvară, pentru că aduce vremea bună, în inimi, dar şi în natură.
*Mărţisorul se poartă, normal, şi în zilele Babei Dochia (1-9 martie)! Există obiceiul de a-ţi alege o anume zi din această perioadă ca simbol al calităţii vieţii din an. În mod firesc, o zi însorită va prevesti un an bun, iar una mohorâtă un an pe măsură.
Credinţa populară spune că această perioadă este cea mai capricioasă din tot anul. Zilele de primăvară desăvârşită se pot transforma, peste noapte, în iarnă târzie. (George V. GRIGORE)

Surse: wikipedia.org; public.asu.edu, a1.ro, expacenter.ro, historia.ro, enciclopedia-dacica.ro, holistic-magazin.ro, twinki.co.uk; mae.ro; romaniancommunity.net