Marioara MITITEAN pictează cu sufletul şi oferă creaţii de vis

Marioara Mititean. Pe scurt, MM. Pentru cei care nu vă cunosc, vă rog să vă prezentaţi.
Sunt Mititean Marioara, locuiesc în Salva, judeţul Bistriţa-Năsăud. E un loc unde arta sălăşluieşte, într-un fel, în fiecare casă şi măiestria localnicilor nu trece neobservată. Eu de la mama mea am primit primul imbold legat de creaţiile handmade. De profesie sunt contabil, dar mi-am dedicat câţiva ani buni copiilor, în calitate de cadru didactic. Momentan deţin o mică firmă de artă prin intermediul căreia îmi vând creaţiile. În anul 2010 am început cursurile şcolii Populare de Artă, secţia pictură, sub îndrumarea profesorului Bogdan Dănilă. In anul 2017 am avut o colaborare cu designerul Loredana Codruţa Chis, la parada de modă a dânsei toate genţile unicat create de mine am avut bucuria să fie vândute peste hotare, ajungând până în SUA. Am participat la diverse evenimente în ţară, prin intermediul Asociaţiei Produs de Bistriţa Năsăud şi Produs de Cluj. De curând, în 2019, am avut o miniexpoziţie personală în Austria, în locaţia domnului Otmar Mickl, cu lăzi de zestre, pentru comunitatea locală. În 3 octombrie 2019 am avut o expoziţie personală la Muzeul Grăniceresc Năsăudean, intitulată Lada cu zestre verde a ţării Năsăudului, moderatori Iulia Ionela Draguţ şi Menuţ Maximinian, prin bunăvoinţa domnului director Vaida Lucian. Jurnalistul Radu Sîrbu a fost cel care mi-a descoperit prima dată lăzile de zestre. Momentan, mă axez mai mult pe tablouri: pictez pe lemn şi pânză, dar răspund cu interes şi altor provocări. Lucrările mele pot fi văzute în galeria permanentă online Atelier Art Mititean Marioara.
Pentru ce aţi ales pictura?
Provin dintr-o familie simplă în care actul de creaţie a fost prezent mereu. Mama era croitoreasă, îşi crea singură modelele, iar tatăl meu era constructor de case. El m-a făcut să iubesc geometria de mică, iar mama era foarte exigentă…trebuia să ne implicăm şi să lucrăm alături de ea, eu şi sora mea. Sâmburele pentru frumos l-au sădit părinţii mei şi l-am depănat cu mine mereu într-un ghem numit „Amânare”. Pentru ce am ales pictura? Îmi place să cred că orice îţi face sufletul să vibreze la modul cel mai profund, rezonează cel mai bine cu interiorul tău. Pentru mine, natura, imagi-nile viu colorate sunt o hrană spirituală de care nu mă pot lipsi. Ani buni am fost doar un privitor. De pictură m-am îndrăgostit printr-o conjunctură. Într-o zi mă uitam cu băiatul meu la televizor, era o emisiune despre o pictoriţă şi picturile ei… M-am trezit vor-bind singură: „cred că aş putea să fac şi eu asta…”, la care, băiatul meu, care este un perfecţionist, a spus: „DEMONSTREA-ZĂ!” ”Demonstrează!”, îmi sună atât de des în urechi, mai ales când întâmpin dificultăţi… şi de atunci pictez.
Care tehnici sunt preferatele dumneavoastră? Preferaţi suprafeţele mici sau mari?
Fiecare lucrare a mea are amprenta sufletului meu. Nu cred că aparţin vreunui curent artistic, şcoala nu este totul, trebuie să fii mereu curios, să priveşti, să admiri, să te laşi dus de val, să fii un autodidact pe viaţă şi, mai ales, să-ţi laşi sufletul să iasă la iveală în toată puritatea lui. Pictura este un loc în care mintea, sufletul şi pensula pe care o ţii intre degete îşi dau întâlnire cu acelaşi gând: să creeze. Mă simt cel mai confortabil în lucrări de mărime medie. Pictez în special pe lemn şi pânză, dar şi pe alte materiale. Îmi place să experimentez. Deşi am cochetat cu pictura pe bijuterii, decoraţiuni, mic mobilier, mese, scaune, lăzi de zestre…tablourile pictate pe lemn şi pânză rămân prioritatea mea. Îmi plac culorile vii şi pline de viaţă, iar temele florale se regăsesc cel mai frecvent în tablourile mele. Cel mai mult îmi doresc să transmit o stare, o emoţie, mai mult decât exactitatea picturii.
Unde vă vedeţi peste 10 ani?
Pe drumul visurilor mele, pe care îl văd mai clar ca oricând. Dacă Dumnezeu îmi dăruieşte viaţă şi sănătate, aş vrea să fiu alături cât mai mult de familia mea, de cei dragi; de soţul meu, să îi ascult seara poeziile (şi el scrie), de băiatul meu, Adorian, acum student la IT, să vină o zi să-mi ţin nepoţii în braţe…iar pentru mine nu-mi doresc decât timp, timp cât mai mult să creez. Îmi place foarte mult să pictez, să scriu. Cred că mai importantă este frumuseţea drumului decât ţelul final.
Mulţumim frumos pentru tot ce ne-aţi arătat!  

(Aristotel BUNESCU https://agentiadepresaculturalasisportiva. wordpress.com/)