Marina PIŞTA: Vă invit să priviţi cu iubire, cu iertare şi cu speranţă

Astăzi, eroul acestor rânduri este o mamă fericită, o soţie deosebită, o artistă, doamna Marina Pişta. Sunt mulţi admiratori de artă care au în casă lucrările ei, care o cunosc bine.
Pentru cei care vă cunosc mai puţin, vă rog să vă prezentaţi.
Sunt Marina Pişta, absolventă a Facultăţii de Arte Vizuale şi Design George Enescu, specializarea Pictură. Sunt născută în 1976, în judeţul Neamţ, unde am avut parte, în clasele primare, de un învăţător incredibil de talentat. Sunt mama a trei băieţi care îmi sunt susţinători, alături de dragul meu soţ. Fascinaţia pe care am văzut-o în ochii lor m-a făcut de multe ori să năzuiesc spre mai mult, dorindu-mi să le fiu un model bun.
Pentru ce aţi ales pictura?
Aşa cum spuneam mai sus, cred că „vina” o poartă învăţătorul meu, Iulian Boboc. Sala de clasă avea două table de scris pe care „tovarăşul” învăţător le umplea de desene înainte ca noi să ajungem în clasă. Îmi amintesc şi acum cum era ilustrată povestea scufiţei roşii.
Care sunt tehnicile utilizate de dumneavoastră? Pe ce dimensiuni pictaţi?
Am o predilecţie către acrilic, dar iubesc în egală măsură acuarela, tehnicile mixte şi am o dorinţă de a experimenta cât mai multe tehnici şi suprafeţe de lucru. Am o mare plăcere în a picta pe tapet. Am pictat pe dimensiuni diferite, în funcţie de tema aleasă, dar cred că cel mai mult pe suprafeţe mici şi medii. Nu cred că dimensiunea dă valoare lucrării, cred că subiectul ales impune dimensiunea.
Ce ne puteţi spune despre viaţa dumneavoastră, dincolo de arta plastică?
Viaţa mea în momentul de faţă nu exclude nicio clipă arta. În viaţa de zi cu zi mă ocup de salonul de înfrumuseţare pe care îl deţin şi în care lucrez. Este un salon mic care arată ca o galerie de artă. O parte dintre lucrările mele sunt expuse în salon şi pot fi văzute de cliente. În pauze, între cliente, pictez şi reuşesc aşa să mă deconectez de tot ceea ce este negativ sau poate obositor. Timpul liber îl rezerv familiei mele. Fiul cel mare, Vlad, este student la Arhitectură, Filip este elev în clasa a XII-a, Leon, a XI-a, iar eu simt că trebuie să savurez fiecare clipă în care îi mai am pe lângă mine. Sunt o fire pozitivă şi iubesc oamenii, animalele, călătoriile, marea, muntele şi muzica. Iubesc marea atât de mult încât uneori închid pentru o clipă ochii şi încerc să îmi amintesc sunetul valurilor şi al pescăruşilor. Îmi plac florile, iubesc să-mi amenajez curtea.
Unde vă vedeţi peste 10 ani ?
Mă văd pictând, mă văd într-un loc mai bun cu ajutorul lui Dumnezeu.
Înainte de a vă mulţumi neformal pentru acest dialog, vă rog să adresaţi un gând cititorilor care descoperă cu plăcere universul dumneavoastră artistic.
Doresc să vă mulţumesc tuturor celor care aţi intrat în viaţa mea. Fiecare persoană în parte este pentru mine importantă şi mă ajută să evoluez. Vă invit să priviţi cu iubire, cu iertare şi cu speranţă. Vă îmbrăţişez cu drag!
Mulţumim!

(Aristotel BUNESCU, https://agentiadepresaculturalasisportiva. wordpress.com/)