• Sub auspiciile asociaţiei Eleon, la Editura Epifania, a apărut volumul De vorbă cu Mihai Sârbulescu de Maria Paşc
Despre cei doi protagonişti ai acestei cărţi dialogate, Maria Paşc, istoric de artă, şi Mihai Sârbulescu, pictor, criticul literar şi eseistul Dan C. Mihăilescu remarcă în prefaţă: „Maria Paşc este, în convorbirile cu Mihai Sârbulescu, întrebătorul ideal, în egală măsură scenarist, regizor, scenograf, sunetist şi light designer pentru desăvârşitul one man show al pictorului, cel care se supune cu bucurie manejului interogativ la care îl obligă, cu documentare exhaustivă, subtilitate aluzivă şi tandră complicitate, talentata consemnatoare (…) Mihai Sârbulescu chiar este o binecuvântare pentru oricare interlocutor dotat cu empatie şi deschis experienţelor sinestezice. Fiinţă oximoronică, el poate fi, alternativ ori simultan, ludic mistic, depresiv feeric, smerit insurgent, rebel obedient, altruist mizantrop, mereu pregătit să împărtăşească bucurie, să se lase luminat de epifanii, dar şi înrobit impulsurilor sufleteşti incendiare, ispitelor autodistructive şi combustiei metafizice”.
În cuprinsul acestui volum, compus din trei capitole, Ca în basme, s-au întâlnit şi s-au făcut fraţi de cruce, Omul sminteşte locul şi Aruncat în lume, sunt invocate personalităţi ale artei şi picturii româneşti care i-au influenţat pictorului destinul: părinţi spirituali, prieteni, profesori, colegi de breaslă, precum: Paul Gherasim, Ioan Alexandru, Constantin Flondor, Ion Grigorescu, Horea Paştina, Horia Bernea, Mihai Horea, Ştefan Sevastre, Afane Teodoreanu, Gheorghe Berindei, Vasile Varga, Marius Caraman, Simion Crăciun şi Daniel Suceava.
Capitolul al II-lea, Omul sminteşte locul, este dedicat temei atelierului artistului şi reuneşte mărturiile celor ce adeseori trec pragul spaţiului de creaţie al artistului: Dan C. Mihăilescu, Theodor Baconschi, Costion Nicolescu, Constantin Flondor, Ion Grigorescu, Florentina Voichi, Doina Xifta, Horia-Roman Patapievici, Remus Azoiţei, Anca Sârbulescu, Horea Paştina.
„Dialogurile Mariei Paşc cu Mihai Sârbulescu pot sluji pentru familiarizarea oricui, licean, student sau iubitor de artă, cu pictura noastră contemporană, dar şi cu arcanele artei în general, într-atât sunt de generoase aluviunile referenţiale, atât de captivante anecdotele şi de încântătoare efluviile confesive ale artistului, provocat când responsabil, când năstruşnic, dar invariabil cu bună-credinţă şi adecvată, complice participare” (Dan C. Mihăilescu)