Graficianul Marcel Chirnoagă, considerat unul dintre cei mai mari artişti plastici contemporani, a adus arta pe o cale mai puţin abordată, chiar unică. Criticul de artă Pavel Şuşară spunea că moartea maestrului Chirnoagă a fost o mare pierdere pentru comunitatea de artişti români. „Era un grafician venit din matematică. Nu a avut o diplomă în arte plastice, nu a fost un profesionist în sensul academic al cuvântului. Dar a avut o energie lăuntrică extraordinară şi un imaginar extraordinar. El a adus în grafica românească un anumit tip de imaginar sălbatic, o feerie a grotescului, care este mai puţin accesibilă unui artist cu studii sistematice. A avut curajul să sfideze normele, mai mult sau mai puţin valide, ale graficii care merge mai mult pe limbaj decât pe naraţie retorică”, a declarat Pavel Şuşară. Arta românească în perioada 1945-1989 este caracterizată de un conflict permanent între un model ideologic propriu sistemului politic comunist, impus cu forţa, şi un model estetic propriu şi inerent ansamblului artei moderne europene. Spre sfârşitul anilor `60, influenţa diverselor modalităţi neoavangardiste (op-art, pop-art, neoconstructivism, hyperrealism, conceptualism) a fost rapidă şi masivă în grafică, acestea fiind experimentate adesea în spaţiul românesc. Anii `70 se disting prin aceea că plasticienii îşi propun o viziune artistică paralelă, autonomă, faţă de discursul vizual oficial, prin crearea unor universuri personale şi coerente şi cu un mare grad de rafinament estetic.
Marcel Chirnoagă (1930-2008), unicul fiul al lui Eugen şi al Eugeniei Chirnoagă, a avut o copilărie şi o adolescenţă marcate de un conflict interior puternic, moral şi religios, care s-a concretizat, după o cădere periculoasă, într-un adult cu o imaginaţie debordantă, transpusă în opere de grafică cu mesaje şocante, puternice, cu multiple semnificaţii. Cu o înclinaţie vădită spre studiul Bibliei, a trecut după vârsta de 15 ani în extrema cealaltă, apucându-se să studieze filosofia lui Nietzsche şi a lui Schopenhauer, concluzionând că existenţa lumii nu are niciun rost. A vrut să se sinucidă dar, mărturisea chiar el, nu a avut curajul şi, în schimb, a ales să fugă de acasă. Când a început Facultatea de Matematică a ajuns la concluzia că doar prin studiul acestui domeniu poate găsi şi înţelege argumentele existenţei lui Dumnezeu. Chirnoagă a recunoscut că „prin Matematici, m-am întors pe la 20 şi ceva de ani la credinţa în Dumnezeu şi, de atunci (…) nimic în mine nu s-a mai schimbat”. A făcut studii de artă cu Vasile Kazar şi Ion State şi s-a concentrat pe grafică, abordând tehnici variate, de la litografie, acvaforte, acvatinta, gravură cu sudură până la ilustraţia de carte, sculptură, sculptură montaj sau monotipuri. Lucrările sale au fost de obicei încadrate în cicluri precum: Labirint, Apocalipsa, Virtuţi şi vicii, Monştri inevitabili sau Infernul lui Dante şi reprezintă transpunerea plastică a zbuciumului său interior şi a obsesiei privind tragica existenţă a omenirii. Ciclul Labirint, inspirat din mitologia greacă, este legat cu evenimentele istoriei românilor şi nu numai. Distrugerea labirintului simbolizează reconstrucţia altuia nou, respectiv a unui nou tip de societate. Infernul lui Dante este echivalat cu infernul creat de regimul comunist, iar Corabia nebunilor este imaginea regimurilor de tip comunist care vor să meargă spre o insulă fermecată, spre Utopia lui Thomas Morus. Apocalipsa, privită ca un poem despre mânia lui Dumnezeu împotriva răutăţilor omenirii, a fost printre subiectele preferate de Chirnoagă. Lucrările realizate de Chirnoagă în cei peste 50 de ani de activitate artistică se pot încadra în două etape distincte. Prima, între 1948-1963, este caracterizată printr-o aşa-zisă „artă de comandă”, mare parte din lucrări ilustrând realismul socialist, însă într-un mod personal şi codificat (realism socialist fals) astfel încât aşa-zisele elite ale Partidului să le aprobe. „Având în minte destul de clar ce este comunismul şi cum nu se potriveşte comunismul aplicat cu cel teoretic, am încercat să fac un fel de aluzii la sistemele dictatoriale; am făcut o serie de gravuri, prin 1964, pe tema fascismului şi hitlerismului, dar intenţia mea era să fac aluzie la sistemele de dictatură comunistă”. „Ce am desenat reprezintă credinţa mea – credinţa în bine şi în rău care depăşeşte omenescul nostru, al fiecăruia. Şi fiindcă binele şi răul sunt nişte abstracţiuni şi dacă nu au chip nu le putem recunoaşte, m-am căznit să le dau chip. Religia este de la „relegare”- relegătura cu Dumnezeu. Este legătura pe care am căutat-o şi am căutat să v-o arăt în desenele mele, prezentând răul de preferinţă, pentru că răul este mai spectaculos decât binele.” Opera lui Chirnoagă prezintă cele mai înfricoşătoare scenarii ale existenţei pentru a-i face pe oameni să conştientizeze pericolele din jurul lor şi astfel a-i determina să îşi corijeze gândirea, acţiunile, moralitatea. Artistul şi-a pus întrebarea de ce este artist şi nu filosof. Răspunsul şi l-a dat singur: „pentru că gândesc conform imaginilor şi nu conform ideilor”.
În pofida faptului că nu a fost cotat drept un artist comod, că nu a făcut „lucruri frumoase”, Marcel Chirnoagă şi-a găsit locul în sufletul celor care ştiu pe ce piedestal trebuie pusă arta autentică. „Asta a fost preocuparea mea: să prezint imaginea răului. Eu consider că arta este un mod de comunicare…toate artele sunt un mod de comunicare şi am vrut să spun că trebuie să ne ferim de răul din lumea asta. Nu am vrut să-l sperii pe privitor, cum nici ăia care au făcut dracii nu au vrut să-l sperie pe bunul creştin, ci am vrut să-l avertizez cum e răul şi de ce să se ferească.” Credea că arta trebuie să fie accesibilă oricui dorea să o cumpere şi să circule. De aceea nu a cerut niciodată sume mari pentru operele sale.
Marcel Chirnoagă s-a născut la 17 august 1930, la Buşteni, judeţul Prahova şi a plecat către stele la 23 aprilie 2008. A fost absolvent al Facultăţii de matematică şi fizică din Bucureşti în anul 1952, urmând simultan şi studii liberale de artă, devenind apoi membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România din 1953.
Artistul Marcel Chirnoagă a realizat, de-a lungul vieţii sale, peste 3.000 de lucrări, excelând în desene, gravuri, picturi şi sculpturi, fiind în acelaşi timp şi autorul celei mai importante opere româneşti de la sfârşitul secolului al 20-lea, ciclul de gravuri „Apocalipsa”.
Dintre numeroasele expoziţii personale din ţară le amintim pe cele din Bucureşti, Cluj, Constanţa, Tulcea (Colecţia de grafică din „Muzeul de Artă” tulcean însumează aproximativ 152 de stampe, intrate în patrimoniul muzeului începând cu anii `70, continuând până în anul 2001, fie prin transferuri efectuate între diferite instituţii publice, donaţii ale artistului, care a expus la Muzeul de Artă din Tulcea, donaţii de la „Atelierul Podul” prin bunăvoinţa artistului Theodor Hrib, sau achiziţii de la soţia lui Marcel Chirnoagă, Monica Cerchez-Chirnoagă, tulceancă la origine. Alături de grafică, în Muzeul tulcean există şi 18 plăci de gravură din fier sau zinc, realizate în tehnicile acvaforte, acvatinta şi sudură.), Sighetul Marmaţiei, Caransebeş, Iaşi, Mogoşoaia, Slatina.
Au fost numeroase şi expoziţiile personale în străinătate: Stuttgart, Berlinul de Vest (R.F.G.), Florenţa, Padova, Mira, Roma, Piove di Saceo (Italia); Sarajevo, Mostar (Iugoslavia), New York, Gainsville (S.U.A.), Bruxelles, Houfalise (Belgia); Paris, (Franţa), Stockholm (Suedia), Jivaskila (Finlanda), Tokio, Beijing, Ulan Bator.
Expoziţii colective peste hotare, între 1958 şi 1999: Moscova; Stockholm, Belgrad, Riga, Leipzig, Budapesta; Veneţia, Praga, Berlin, Bratislava, Helsinki, Bagdad, Moscova, Cairo, Budapesta, Buenos Aires; Geneva, Damasc, Alexandria, Moscova, Dresda; Tokio, Roma, Milano, Pekin; Berlin, Ljubljana; Sofia, Viena, Linz, Londra, Berlin; Tokio, Berlin; Montevideo, New York, Cracovia, Köln, Tel Aviv, Paris, Helsinki; Torino, Santiago de Chile, Ljubljana, Tunis, Alexandria, Padova, Beirut, Lüdenscheid, Moscova; Düsseldorf, Milano, Cracovia, New York, Lodz, Portland, Macerata, Cesena, Stuttgart; Leipzig; Veneţia, Finlanda; Veneţia, Ravena.
Opera sa artistică a fost încununată cu diferite premii şi decoraţii: 1967 – Premiul tineretului al U.A.P.; 1967 – Premiul Käthe Kollwitz, Berlin; 1968 – Premiul II la bienala de la Cracovia; 1970 – Premiul pentru grafică al U.A.P.; 1975 – Premiul Academiei Române; 1999 – Medalia de aur „Dante” – Ravena; 2004 – Diploma UAP Chişinău – Republica Moldova, Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (20 aprilie 1971) şi Ordinul naţional „Steaua României” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000).
În prezent, lucrările sale se află în muzee şi instituţii, dar şi în colecţii particulare din: România, Italia, Franţa, Germania (Lothar Boltz – Berlin), U.R.S.S., S.U.A., Japonia, Iugoslavia, Belgia, Finlanda, Elveţia etc.
Căutat pentru unicitatea operelor sale, graficianul Marcel Chirnoagă a primit în anul 2000 şansa de a avea un muzeu virtual al său şi al creaţiilor sale pe „Fighting for art”, acesta fiind disponibil în limbile: română, franceză, engleză, germană. Poate o casă memorială în oraşul naşterii sale, Buşteni, din Prahova, ar avea căutare din partea turiştilor şi iubitorilor de artă. (George V. GRIGORE)
Surse: wikipedia.org; vatra-mcp.ro; agerpres.ro; artantik.ro; patzeltart.ro; dezvaluiribiz.ro; artindex.ro; suplimentuldecultura.ro; artmuzeutulcea.ro; tnb.ro
Numărul 808
