Manuscrise legate cu lanţuri

Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia este o bibliotecă celebră din România, cu o vechime de trei secole, care păstrează încă lanţurile cu care erau legate de rafturi cele mai valoroase manuscrise. Este probabil singura bibliotecă din ţară unde se mai găsesc astfel de „invenţii” ale Evului Mediu când cărţile erau rare şi foarte valoroase. Legarea lor cu lanţuri de rafturi a devenit în întreaga Europă unul dintre cele mai eficiente şi răspândite sisteme de securitate. Perpetuarea adevărului, păstrarea lui intactă, protejarea lui, toate acestea se întrupau în acele volumina ale cunoaşterii. De aceea, exista practica concatenării manuscriselor, adică a legării manuscriselor de rafturi cu lanţuri. Lungimea lanţurilor era gândită pentru ca cititorul să poată ţine manuscrisul în mâini, stând în picioare, recitând cu voce tare, se precizează într-o relatare a reprezentanţilor bibliotecii istorice din Alba Iulia.

Aceste biblioteci se mai numeau şi „biblioteci înlănţuite”. Practica era obişnuită pentru instituţii de referinţă din Evul Mediu, în perioada secolului al XVIII-lea. Întrucât procesul era destul de scump nu a fost utilizat pentru toate cărţile. Doar cărţile mai valoroase dintr-o colecţie erau „înlănţuite”. Procedura conducea şi la aglomerarea cititorilor şi la stângăcie, atunci când cititorii trebuiau să stea unul lângă altul, neexistând un mic spaţiu vital necesar. În perioada respectivă, exista un standard pentru ca bibliotecile „înlănţuite” să aibă lanţul montat pe colţul, sau pe coperta unei cărţi. Acest lucru se datora faptului că, dacă lanţul ar fi aşezat pe cotor, cartea ar suferi o uzură mai mare din cauza stresului de a-l muta pe şi de pe raft. De asemenea, cărţile erau puse pe rafturi, astfel încât lanţul să nu se încurce atunci când erau luate de cititori.

Biblioteca Batthyaneaum înfiinţată în 1798 adăposteşte peste 72.000 de unităţi bibliografice între care cele mai valoroase sunt cele 1.778 de manuscrise (peste o sută fiind manuscrise-codice copiate pe pergament, din care 66 anluminate, 571 de incunabule şi aproximativ 24.000 de tipărituri din seria Carte veche). Acestora li se adaugă şi circa 45.000 de documente, dintre care cele 17.200 incluse în arhiva istorică. Aici se află 80% din numărul total al manuscriselor codice medievale existente în ţară şi 70% din numărul tipăriturilor din a doua jumătate de secol XV existente în toate bibliotecile din România. Biblioteca de la Albă Iulia găzduieşte şi unul dintre cele mai vechi codice medievale din România: Codex Aureus, care mai este cunoscut şi ca Das Lorscher Evangeliar. Această opera evanghelică uimeşte prin atenţia la detaliu şi modul în care este realizat, fiecare pagină
cu chenar şi decorată într-un mod deosebit de minuţios, cu miniaturi aşternute pe pergamentul gros. Acest preţios manuscris a fost realizat între anii 778 şi 820, sub domnia lui Carol cel Mare, şi a fost preluat din mănăstirea din Lorsc din Germania pentru ca apoi să ajungă în Heidelberg, ultima destinaţie fiind în biblioteca cardinalului de Viena, care a vândut-o episcopului Batthyani, întemeietorul bibliotecii. Aula Magna este sala unde sunt păstrate comorile bibliotecii. 

Alături de Codex Aureus merită menţionat şi Codex Burgundus, al doilea volum ca valoare din colecţia bibliotecii, un manuscris realizat în secolul al XV-lea, scris cu litere gotice şi ilustrat cu o serie de creaţii artistice considerate unice în lume, atât ca estetică, cât şi ca realizare. O altă lucrare de mare valoare din biblioteca din Alba Iulia este Psaltirea lui David cu calendar, un manuscris din secolul al XII-lea realizat pe pergament fin şi decorat cu aur, argint şi imagini colorate. De menţionat sunt şi Epistulae heroides de Ovidiu (1449), prima ediţie a Operei lui Homer (1488), Comedia de Aristofan (1498) şi Opera Graece de Aristotel în 5 volume.

Cea mai mare astfel de bibliotecă din lume unde cărţile sunt legate cu lanţuri şi care are sute de manuscrise medievale aranjate în rafturi la fel ca în urmă cu patru secole se află la Catedrala Hereford din Marea Britanie. Lanţurile sunt cele originale, iar cărţile sunt ţinute sub cheie. Biblioteca a fost reconstruită exact în forma pe care a avut-o între anii 1611 şi 1841. Aici sunt păstrate în total 1500 de cărţi, la fel şi cheia originală a rafturilor. Colecţia datează din secolul al XII-lea şi cuprinde 229 de manuscrise medievale. (George V. GRIGORE)

Surse: turismistoric.ro; newsromania.info; portal-ro.com