
În perioada 18 martie – 30 aprilie, la Galleria 28 din Timişoara, de luni până sâmbătă, cu programare la numărul de telefon 0722503028 sau la adresa de e-mail galleria28@gmail.com.,
poate fi vizitată expoziţia „Magnificat” a pictorului Sorin Dumitrescu. Curatoriată de Maria Paşc şi Andrei Rosetti, expoziţia reuneşte lucrări de pictură şi grafică semnate de Sorin Dumitrescu, din colecţia Tiberiu Adelmann. Atmosfera este întregită de o compoziţie muzicală special creată pentru acest eveniment de Robert Nedelcu.
Magnificat: „Măreşte sufletul meu pe Domnul, Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.” (Luca 1, 46-47)
Acest imn al Maicii Domnului, izvorât din bucurie aprinsă de lumina dumnezeiască, străbate expoziţia „Magnificat” a pictorului Sorin Dumitrescu. Aici, imaginea sacră nu este doar reprezentată, ci transfigurată, ridicată din planul sensibil spre cel duhovnicesc. Privitorul nu întâlneşte doar culori şi forme, ci murmur al materiei devenite rugăciune.
Sorin Dumitrescu, personalitate a artei contemporane şi iconograf imnolog, nu se limitează la rigoarea estetică a tradiţiei bizantine. O interiorizează, o arde în focul contemplării şi o renaşte într-un limbaj propriu, în care liniile şi lumina devin ecouri ale Cuvântului. De la debutul său, în anii ’70, pictorul rămâne credincios unei căutări în care icoana nu este doar imagine, ci prezenţă lucrătoare, chemare la întâlnire.
Expoziţia reia această căutare, dar nu ca pe un simplu act artistic, ci ca pe o mărturisire de credinţă. Pictura devine rugăciune, iar rugăciunea devine pictură. Formele par să respire lumina necreată, iar spaţiile goale devin locuri ale unei aşteptări pline de prezenţă. În această cheie, cuvintele lui Nichita Stănescu capătă o dimensiune nouă: „A vedea înseamnă a înţelege.” În faţa lucrărilor lui Sorin Dumitrescu, vederea nu mai este doar un act estetic, ci unul teologic – o vedere duhovnicească.
„Cel ce te îmbraci în lumină ca şi cu o haină” – psalmistul surprinde taina care răzbate şi din această expoziţie. Culoarea nu mai este doar culoare, ci aură a slavei. Spaţiul nu mai este doar suprafaţă picturală, ci chivot ce tăinuieşte o prezenţă. Magnificat este mai mult decât o expoziţie: este doxologie vizuală, itinerar spre înţelegerea faptului că adevărata artă nu se măsoară în stiluri sau tehnici, ci în capacitatea de a face vizibil nevăzutul.
„Întru lumina Ta vom vedea lumină” (Psalmul 35, 9) – poate că aceasta este cheia întregii viziuni. (Maria Paşc)