Îmi amintesc o interesantă masă rotundă, la care am participat acum un an, având ca temă cunoaşterea, informarea, documentarea în zilele noastre. Facebook sau lectură? Bucuria comunicării cu ceilalţi, schimbul de idei şi opinii nu pot exista fără ştiinţă de carte. Pentru că a schimba idei greşite, a otrăvi dialogul prin neinformare şi prejudecată este mai dăunător decât lipsa acestuia. Ignoranţa are o deloc încurajatoare tendinţă de cronicizare. Bunăoară, cu ceva vreme în urmă, urmărind postările care se derulau pe o platformă de socializare, am luat decizia de a participa la un sondaj cu tema „care credeţi că este personajul cel mai complex al literaturii europene?”. Pus pe gânduri, deliberez şi mă încumet să scriu: Raskolnikov, Crimă şi pedeapsă, F.M. Dostoievski. Ceea ce a urmat este greu de tălmăcit. Acuzaţii bizare de simpatii prosovietice, de apartenenţă la un anumit curent politic, chiar de bolşevism, invective, ameninţări. Contrariat, am încercat să explic că bietul Feodor Mihailovici a părăsit această lume în anul 1881, mult înaintea statuării ideologice a acelui gen de societate, cam pe vremea când era proclamat Regatul României. Degeaba. Comentariile violente au continuat cu aceeaşi aroganţă agresivă, demonstrând ignoranţă şi o deplorabilă incultură. Renunţând la polemica pe această temă, nu mă pot abţine de la o concluzie tragică: incultura favorizează patima haotică şi oarbă, agresivitatea, mediocritatea, semidoctismul. Sau fuga în politic, pentru că la asta se pricepe toată lumea. Fără un temeinic bagaj cultural, fără a iscodi cărţi şi documente, fără informaţie, blazonul intelectual, la care, cu infatuare, visează unii, nu este nimic altceva decât un simplu bazon aplicat stângaci pe turul unor pantaloni tociţi. (Dragoş CIOCĂZAN)