Lungul drum al zilei către nicăieri

Dincolo de asemănarea fizică izbitoare cu Leon Troţki, un tânăr politician aflat pe valul trecător al succesului a început în ultima vreme să se şi comporte ca atare. Iniţial, promitea foarte mult: o arzătoare dorinţă de schimbare, ataşamentul faţă de valorile contemporaneităţii, nerv şi spontaneitate, proiecte interesante. Numai că „acum suntem la putere, da? Ciocu’ mic!”.
Nu cred în revoluţiile de catifea. Această expresie a fost inventată la începutul ultimului deceniu al secolului trecut pentru a ascunde o schimbare domoală de sistem politic, orchestrată cu ingeniozitate de câteva mari puteri pentru a-şi mări piaţa de desfacere a prea multelor produse care zăceau pe stoc. Orice revoluţie este, până la urmă, un exerciţiu social dureros. Revenind la tânărul nostru prieten, lucrurile se întâmplă aşa cum nu speram: a aruncat cât acolo catifeaua şi a scos iataganul. Unii s-au grăbit să îl acuze de neomarxism, dar e ceva mai mult de atât. A început cu o declaraţie care a bulversat opinia publică, urmată de cunoscuta scuză că aceasta a fost scoasă din context: credinţa este un act de ignoranţă şi, în cele din urmă, de prostie, zice domnia sa. Cum să crezi în povestea unui prunc născut de o virgină, care mai apoi a înviat? Basme, continuă promiţătorul politician, uitând că nu asta era esenţa istorioarei cu pricina, ci sacrificiul unui om cu har întru mântuirea semenilor săi.
Şi lucrurile nu s-au oprit aici. Recent, acelaşi promiţător politician se arăta revoltat că un grup de artişti „îşi permit” să râdă de o persoană, aflată la cel mai înalt vârf al puterii. Cum să iei în tărbacă o persoană aşa importantă? Aceşti comedianţi vulgari trebuie sancţionaţi drastic, conducerea televiziunii publice, care i-a promovat, trebuie dată afară, sancţionată, anatemizată. Un coleg de doctrină (care o fi aceea) al tânărului în cauză merge şi mai departe: de acum înainte, va trebui să fim atenţi la mimica actorilor: dacă este dispreţuitoare, trebuie luate măsuri. Să li se interzică să joace, să fie marginalizaţi, aruncaţi în stradă. Cum să faci haz de persoane aşa importante din politica mare? Domnii aceştia uită că la vârful puterii ajungi prin votul cetăţenilor. Ei, aşa cum sunt, unii mai citiţi, alţii mai slăbuţi la română, filosofie sau matematică, te trimit acolo, sus.
Dacă nimeni nu va deschide gura să condamne aceste atitudini originate în vremuri pe care le credeam apuse, aceste personaje vor stinge lumina în România. Definitiv. Lungul drum al zilei se va sfârşi într-un lamentabil nicăieri. O ţară cenuşie şi tristă, în care râsul şi băşcălia, care ne-au ţinut moralul ridicat în vremuri grele, vor fi înăbuşite, stinse, reprimate. (Dragoş CIOCĂZAN)