„Lumea a supravieţuit pentru că a râs”

•  Muzeul „Casa Umorului şi Satirei” din Gabrovo (Bulgaria) – unic prin specificul său – are acest moto: „Lumea a supravieţuit pentru că a râs”

• De ce n-am avea şi noi un „Muzeu al Umorului Românesc”?!

Am trecut, din Valea Regilor Traci spre România, prin Gabrovo, oraşul umorului şi glumelor. Aici se află un muzeu unic în lume, prin specificul tău: „Casa Umorului şi Satirei”, un institut cultural unic pentru arta umoristică şi satirică de importanţă internaţională. Simbolul „Casei Umorului şi Satirei” din Gabrovo este pisica cu coada tăiată. O ştiam din povestea lui Hagi Tudose al lui Barbu Delavrancea, dar românul a întârziat să o înregistreze la OSIM şi atunci a devenit „internaţională”. (Noi, în schimb, chinuim de douăzeci de ani un câine căruia nu reuşim să-i tăiem suportul pentru covrigi!.) Colecţia acestui aşezământ de cultură serveşte ca bază de studiu şi la popularizarea satirei. În luna mai, aici are loc o manifestare internaţională dedicată umorului.

Muzeul a fost înfiinţat pe fundaţiile unei vechi tăbăcării, în 1972, de „Ziua păcălelii”, 1 aprilie (Ziua Internaţională a Glumelor), şi este un „moştenitor” mândru al umorului popular local şi al tradiţiilor de carnaval vesel din Gabrovo – capitala bulgară a umorului. Sub motto-ul „Lumea a supravieţuit pentru că a râs”, muzeul dezvoltă activităţi de colectare, cercetare, expoziţii şi oferă un program dinamic de evenimente şi atracţii turistice pentru tineri şi vârstnici. Casa umorului şi a satirei este un adevărat palat cu cele 10 săli de expoziţie, studio de înregistrări, sală de conferinţe, stand de suveniruri şi bibliotecă. Are o colecţie proprie numită „Umorul popoarelor”, care cuprinde 147.500 de valori muzeografice-documentare şi 38.200 de opere de artă (realizate de către 9.050 de artişti din 173 de ţări) în domeniile pictură, sculptură, caricatură, grafică, fotografie şi afişaj. Acest lucru permite reînnoirea continuă a expoziţiilor şi prezentarea unei varietăţi de expoziţii individuale, de grup şi tematice.

Situată în centrul oraşului Gabrovo, lângă staţia de autobuz şi gară, „Casa umorului şi a satirei” îşi întâmpină vizitatorii cu salutul vesel al personajelor umoristice preferate, ale căror compoziţii sculpturale formează „Parcul Râsului – Hitar Petar”. Este vorba despre Charlie Chaplin şi inseparabilii Don Quijote şi Sancho Panza, operă artistică a profesorului Georgi Chapkanov.

Oraşul Gabrovo se găseşte în centrul Bulgariei, având în apropiere versantul nordic al muntelui Stara Planina sau Balcanii Mari. Are o populaţie de 60.281 de locuitori (în 2009). Este capitala regiunii Gabrovo şi este scăldat de râul Yantra. Se găseşte la 274 km sud – vest de Varna, la 150 km nord – est de Plovdiv, la 46 km sud – vest de Veliko Tarnovo, la 48 km nord de Kazanlak şi la 28 km sud – est de Sevlievo. Şi dacă tot aţi ajuns în zona Gabrovo, treceţi şi prin „Muzeul Satului Etar”, unde puteţi vizita frumoasele sale căsuţe şi atelierele meşteşugarilor locali, de unde puteţi cumpăra diverse suveniruri. De asemenea, tot acolo vă puteţi delecta cu o cafea turcească, cu plăcinte sau cu delicioase dulciuri bulgăreşti. Foarte aproape de „Muzeul Satului Etar”, puteţi vizita frumoasa Mănăstire Sokolski. În aceeaşi zonă este recomandat să vizitaţi şi un muzeu al satului în continuare locuit, Bozhentsi (Bojenţite). Un sătuc de vis, rămas în timp ca pe la 1800. Tot în Bojenţite veţi găsi câteva restaurante şi taverne tradiţionale. În Tryavna vă puteţi răcori la Berăria Lucs. La limita regiunii Gabrovo, puteţi vizita frumoasa biserică rusească din Shipka sau „Mormântul tracic” de la Kazanlak, sau alte morminte tracice şi celebra Vale a Regilor Traci.

În septembrie 2023 şi-a deschis porţile, la Brăila, „Casa umorului desenat”. Înfiinţarea acestei instituţii reprezintă un eveniment de importanţă, atât naţională, cât şi internaţională. Aceasta devine un obiectiv cultural distinct în ţara noastră şi cu siguranţă va atrage numeroşi iubitori ai artei caricaturii şi nu numai.

Dar puteam avea şi noi un „Muzeul al Umorului I. L. Caragiale”, la Ploieşti (sau altundeva), dar nu avem decât un proiect cultural ploieştean, desfăşurat pe durata a peste 30 de ani, care nu are un spaţiu de desfăşurare. Până acum, acest proiect cultural a fost ignorat, sabotat şi umilit în urbea lui Caragiale. Graficianul Nicolae Ioniţă din Ploieşti a intrat el însuşi în „Cartea Recordurilor”, fiindu-i apreciată nu doar colecţia impresionantă de portrete, ci şi faptul că a reuşit să convingă caricaturişti din întreaga lume să se implice în proiectul său. Sub genericul „Mari personalităţi româneşti în grafica internaţională”, colecţia sa numără astăzi peste 12.000 de lucrări pe care le prezintă periodic online. Este autorul „Muzeului Virtual al Neamului Românesc”, care poate fi „vizitat” pe internet, ce reuneşte portrete şi caricaturi ale celor mai importante personalităţi româneşti din toate timpurile, realizate de aproximativ 1.500 de artişti din 141 de ţări. Astfel, demersul pornit în urmă cu aproximativ 30 de ani, când a fost lansată provocarea din postura de preşedinte pentru Europa de Est a Asociaţiei Internaţionale a Caricaturiştilor „Cartoonists Rights Network”, continuă şi astăzi. Graficieni de pe toate continentele au portretizat, după cum şi-au imaginat, dar şi după talentul propriu, mari nume ale neamului românesc, de la Ovidiu la Nichita Stănescu şi de la Burebista la Ilie Ilaşcu. A publicat o serie de albume, printre care „Ion Luca Caragiale –un omagiu planetar” şi „Mihai Eminescu în grafica mondială” şi, de-a lungul vremii, a prezentat peste 3.000 de ilustraţii şi caricaturi în importante publicaţii româneşti. Nicolae Ioniţă a urmat studii superioare tehnice, însă marea sa pasiune a însemnat caricatura, grafica şi desenul în general.

Născut în 1951 în România, debutul său a avut loc în 1969, în paginile bine cunoscutei reviste „Urzica”. Distins cu peste 50 de premii româneşti şi mai mult de 30 de premii internaţionale, artistul a expus lucrările sale în peste 250 de saloane expoziţionale din Belgia, Brazilia, Bulgaria, Croaţia, Canada, Cuba, Marea Britanie, Franţa, Grecia, Olanda, Iran, Israel, Italia, Japonia, Iugoslavia, Polonia, Portugalia, Rusia ori Turcia. Dar ceea ce este interesant, expoziţia de portrete ale marelui dramaturg Ion Luca Caragiale (1852-1912) conţine peste 200 de desene din marea colecţie mondială de gen, reunite de caricaturistul Nicolae Ioniţă. În acelaşi fel, în urma trimiterii către colegi de breaslă a unor fotografii ale lui Caragiale, Ioniţă a primit peste 1.500 de portretizări din partea unor artişti graficieni şi caricaturişti din 123 de ţări, dintre care 29 din Spania. Această colecţie a devenit un record „Guiness Book” omologat pentru cel mai portretizat autor din lume („Colecţia Caragiale”, cea mai mare colecţie din lume, de portrete ale unei personalităţi a culturii universale). La concursul organizat online au participat 44 de şefi de organizaţii şi asociaţii naţionale de artişti plastici, reprezentanţi ai peste 500 de ziare de importanţă mondială, trei câştigători ai Premiului „Pulitzer” pentru caricatura de presă, artişti de pe toate continentele. Inedita expoziţie a lui Caragiale este considerată o operă istorică fără precedent în grafica mondială. Colecţia ni-l înfăţişează uneori pe Caragiale ca fiind mexican, japonez, turc, rus, negroid, caucazian etc. Un ziarist din Tunis, observând interesul artiştilor locali pentru Caragiale, se întreba retoric: „Este Caragiale tunisian sau român?” Poate ar fi interesant un studiu al acestei încercări de „confiscare” a Marelui Ploieştean; de ce primeşte atât de multă iubire pe toate meridianele lumii şi atât de multă împotrivire, a întregii clase politice prahovene, la el acasă?

Cu toate acestea, chiar dacă avem o Casă memorială „I.L.Caragiale” în comuna I.L.Caragiale  din judeţul Dâmboviţa şi Muzeul Ion Luca Caragiale din Ploieşti (pe str. Kutuzov, nr. 1), un „Muzeu al Umorului Românesc” era binevenit oricând, atâta timp cât vor exista turişti. Dacă nu se doreşte în Ploieşti, poate fi în Bucureşti sau la Baia Mare. Totul este să putem pune în valoare spiritul nostru românesc hâtru, starea „de-a râsul – plânsul”. Aici, pe aceste meleaguri s-a născut Caragiale, – dramaturgul nostru naţional, care ne-a dezvelit sâmburele ascuns al neamului şi l-a lăsat să încolţească liber, Eugen Ionescu – creatorul Teatrului Absurd, Mihai Eminescu – poetul cu cel mai lung poem de dragoste din lume, şi Constantin Brâncuşi –  cu uimitoarele sale Păsări cosmice …

Deocamdată, Muzeul „Casa Umorului şi Satirei” din Gabrovo (Bulgaria) este un institut cultural unic pentru arta umoristică şi satirică de importanţă internaţională din Peninsula Balcanică şi sud-estul Europei. Paşii vă pot conduce în această zonă, iar starea de bună dispoziţie vă va acapara. Dacă mai alegeţi pentru vizită şi prima săptămână din luna iunie, când se organizează „Festivalul Trandafirilor” în regiune, va fi şi mai parfumată vizita!  (George V. GRIGORE)

Surse: visitgabrovo.bg; infotour.ro; humorhouse.bg; atelier.liternet.ro; imperatortravel.ro; extravita.ro; infocultural.ro