Lucica CIURARU: Mereu pictura mi-a redat încrederea în mine

Avem azi marea bucurie să dialogăm din nou cu Lucica Ciuraru, stabilită în Finlanda de mai mult timp. Noi realizări, noi vise, noi tablouri frumoase, toate purtând pecetea numelui său.

– Ce ați mai pictat?
– Îmi place mult Grigorescu și am încercat să reinterpretez multe dintre operele sale; cea mai la sufletul meu este Țărancă de la Muscel, cu care am participat la mai multe concursuri pe grupurile de pictori din țară și din străinătate și a fost cea mai apreciată lucrare a mea.

– Cum ați trecut din punct de vedere emoțional perioada pandemică?
– Noi locuim in Finlanda și nu am fost prea mult afectați de pandemie; desigur că au fost și încă mai sunt unele restricții, am lucrat mai puțin, dar am avut mai mult timp pentru pictură, pentru studiu, pentru noi.

– Ce noutăți sunt din punct de vedere artistic?
– Și din punct de vedere artistic am avut mari realizări. În luna aprilie am avut prima expoziție personală de artă Ranbow 50, organizată de comunitatea românilor din Finlanda, am avut un moment unic pentru mine. Am văzut chipuri luminate, oameni mândri de mine, am legat prietenii, am cunoscut oameni iubitori de frumos …sunt mulțumită sufletește de realizările mele pe plan artistic.

– Ce proiecte artistice aveți?
– În premieră absolută as dori să vorbesc despre un eveniment artistic organizat de Satele de vacanţă gratuite pentru artiști (satul meu natal, Nicolae Bălcescu jud. Bacău), o tabără de pictură intitulată Parfum de lavandă; vom picta în lanuri de lavandă, vom picta satul romanesc, țărani, peisaje și nu numai, cu oaspeți de onoare, pictori contemporani, cu multe momente artistice din mai multe domenii, poezie, muzică, un eveniment cultural de succes…

– Ce vă doriți până la finalul anului 2021?
– Îmi doresc în primul rând sănătate, liniște sufletească.

– Ce ați mai descoperit bun și frumos în domeniul picturii în ultima perioada de timp?
– Pictura mi-a redat încrederea în mine, m-a „modelat ” sufletește, am învățat să-mi controlez stările, să-mi temperez emoțiile, să prelungesc starea de lucru necesară atunci când este nevoie, am pus „trăirile” mele pe pânză și sper că am bucurat ochiul privitorului. Vreau să mulțumesc tuturor celor care m-au sprijinit, încurajat și au apreciat lucrările mele, mulțumesc familiei mele că mă suportă cu toată „nebunia” mea și vă mulțumesc dumneavoastră pentru acest interviu. (Aristotel BUNESCU,  https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com)