„Leul de la Şişeşti” – patriot fără de seamăn

Ansamblul Muzeal şi Monumental „Dr. Vasile Lucaciu” (din Şişeşti, jud. Maramureş), alcătuit din: casa parohială (secolul al XVIII-lea), şcoala (1905), Biserica Sfintei Uniri a Tuturor Românilor (1890), mormântul lui Vasile Lucaciu, Locul de adunare, Izvorul Maicii Românilor de la Şişeşti, coloanele de piatră pentru statuile lui Traian şi Decebal, altarul vechii biserici de lemn, biblioteca familiei Lucaciu, evocă personalitatea celui supranumit „Leul de la Şişeşti”, cunoscut luptător pentru drepturile românilor din Transilvania. Casa în care Vasile Lucaciu (1852 – 1922) şi familia sa au locuit aproape 30 ani a fost construită în august 1837. A devenit muzeu în anul 1968. Aici se pot vedea documente originale, fotografii de epocă, piese de mobilier originale, biblioteca cu cele 15.000 de volume, informaţii necesare pentru a cunoaşte viaţa, activitatea şi puternica personalitate a „Leului de la Şişeşti”, memorandist şi făuritor al României Mari.

Vasile Lucaciu s-a născut la 22 ianuarie 1852, în comuna Apa, jud.Satu Mare, în familia învăţătorului Mihai Lucaciu. În 1862 este înscris la gimnaziul băimarean, unde urmează primele patru clase. În toamna anului 1866 frecventează clasa a V-a la Liceul Rutean din Ungvar, iar clasa a VI-a la liceul din Oradea. În 1868 câştigă un concurs pentru obţinerea unei burse la Institutul „Sfântul Atanasie” din Roma. Revine acasă, în 1870, cu titlul de doctor în teologie şi filozofie, având calificativul „Magna cum laudae”. Între anii 1871-1874 a frecventat pentru scurt timp şi Universitatea din Viena, studiile universitare încheindu-le în anul 1881 la Budapesta. În anul 1874 termină studiile teologice la Gherla şi se va căsători. 1878 este anul în care Vasile Lucaciu este numit profesor la Liceul regesc din Satu Mare, pentru catedra de Religie – Limba şi literatura română. Ţine discursuri îndreptate împotriva nedreptăţilor ce se fac românilor din Transilvania. În urma persecuţiilor, renunţă la funcţia de profesor şi ajunge paroh la bisericuţa de lemn din Şişeşti. La 27 august 1890 are loc inaugurarea bisericii din Şişeşti „PRO S. UNIONE OMNIUM ROMANORUM”. Bisericii i s-a mai spus „Mănăstirea Maicii Domnului”, cu hram la 15 august, „mănăstire” la care credincioşii veneau să se închine la Sf. Maria. De multe ori, întâlnirile de aici, în timpul cât parohia a fost administrată de părintele Lucaciu (până în 1914), depăşeau cadrul strict eclesiastic.

Vasile Lucaciu s-a afirmat printre cei mai temerari lideri ai luptei de emancipare naţională a românilor din Transilvania în anii mişcării memorandiste care s-a desfăşurat din 1877 până în 1895. Burghezia şi intelectualitatea română, organizate în Partidul Naţional Român în 1881, lezate în drepturile lor economice, politice şi sociale, iau hotărârea întocmirii unui memorand. Textul definitiv al memorandului se stabileşte în anul 1890, astfel că „Memorandul românilor din Transilvania şi Ungaria…” cuprindea o introducere în care se arătau prin argumente de ordin istoric, temeiurile împotrivirii poporului român faţă de anexarea Transilvaniei la Ungaria. „Memorandul” a fost trimis în 1892 Curţii de la Viena, bucurându-se de un larg răsunet, atât în Transilvania şi România, dar şi pe plan european. Gruparea „memorandistică” a jucat un rol deosebit de important, reprezentând limita superioară până la care s-a putut ridica o anumită parte a burgheziei şi intelectualităţii române din Transilvania, în lupta ei naţională de după 1848. În această perioadă (1895-1914), Vasile Lucaciu, când nu era hărţuit de procese, era prezent la sfinţiri de biserici, manifestări şi întruniri ale tineretului, la adunări culturale organizate de „ASTRA”, la diverse ocazii familiale, alături de prieteni şi preoţii ce-l înconjurau cu încredere şi respectul cuvenit.

În septembrie 1914, din cauza noii situaţii politice şi declanşării Primului Război Mondial, mulţi dintre intelectualii români s-au refugiat în România, inclusiv Vasile Lucaciu.

La 1 decembrie 1918 are loc la Alba Iulia „Marea Adunare Naţională”, la care au participat peste 100.000 de români veniţi din toate ţinuturile Transilvaniei şi Banatului. Vasile Lucaciu, care era în Italia, pentru a forma legiuni de voluntari din rândurile prizonierilor, a afirmat: „Să ne grăbim să ne întoarcem şi noi în Patrie, pentru ca să putem lua parte la bucuria generală, dar mai cu seamă că ne aşteaptă noi îndatoriri…”. În anul 1919 se reîntoarce în ţară, unde, în cadrul cercului electoral „Baia Mare”, Vasile Lucaciu a fost ales în Camera Deputaţilor.

În 28 noiembrie 1922, la vârsta de 70 de ani, dr. Vasile Lucaciu moare şi este înmormântat la Şişeşti în ziua de 1 decembrie, după 4 ani de la Marea Unire a Transilvaniei cu România. (George V Grigore)

Surse: wikipedia.org; cimec.ro, cultura-maramures.ro; comunasisesti.ro; academia.edu; muzeubaiamare.ro; graiul.ro