Pe 23 martie ar trebui să ne aducem aminte de unul dintre momentele importante care au marcat „revoluţia lui Spiru Haret în educaţie”. La această data a intrat în vigoare în anul 1898 o nouă organizare a învăţământului secundar şi superior. Prin adoptarea legii iniţiate de Spiru Haret şi C. Dimitrescu-Iaşi, învăţământul secundar are o durată de 8 ani (opt clase), repartizat în două cicluri (inferior şi superior). Sunt organizate în învăţământul secundar secţiile modernă, reală şi clasică, gimnazii şi şcoli normale. Învăţământul superior este pus pe baze mai solide, autonomia universitară fiind unul din elementele cheie.
Putem spune că această lege a fost o revoluţie autentică. Ea a schimbat viaţa a milioane de oameni. Prin educaţie putem privi înainte. Generaţiile succesive care au beneficiat de această reglementare au avut acces la un statut social mai bun. Nici atunci natura nu era darnică cu oamenii. Intrarea în vigoare a noilor norme pentru educaţie a coincis cu trei ani de vreme potrivnică: secetă şi inundaţii, într-o succesiune care făcea agricultura, ramura de bază a economiei, imposibil de practicat. Dar cei de atunci au privit înainte. Au început să aplice un sistem de educaţie care a dat roade. În linii mari, acel sistem de organizare a învăţământului secundar şi universitar a durat până în anul 1948.
Adevăratele revoluţii sunt cele care transformă vieţile oamenilor în bine. Ele se aplică timp îndelungat. Capriciile naturii, bolile, războaiele şi ocupaţiile străine nu le pot curma evoluţia. Spiru Haret a realizat atunci o revoluţie pentru că a privit înainte, la mersul şi tendinţele societăţii în care trăia. Să facem şi noi la fel: să ne gândim cum facem societatea mai bună după ce trece criza actuală a virusului ucigaş. (Conf. univ. dr. Aurelian Virgil BĂLUŢĂ)