La şcoală în Europa

Raportul Comisiei Europene despre adaptarea finanţării şi programului instituţiilor de învăţământ primar, secundar şi universitar la situaţia generată de pandemie şi prognoza asupra evoluţiei acestuia şi a finanţărilor aferente până în anul 2027

Acest raport, bazat pe date naţionale, oferă o imagine de ansamblu asupra lungimii anului şcolar, datele de începere şi de sfârşit, calendarul şi durata vacanţelor şcolare şi numărul de zile şcolare, dar şi o perspectivă asupra adaptării şi elasticităţii metodelor de finanţare a şcolilor şi cursurilor. Raportul abordează atât învăţământul primar, cât şi cel secundar general, iar punctele cheie sunt ilustrate prin cifre comparative. Informaţiile sunt disponibile pentru cele 38 de ţări participante la programul Erasmus + al UE (27 de state membre, Regatul Unit, Albania, Bosnia şi Herţegovina, Elveţia, Islanda, Liechtenstein, Muntenegru, Macedonia de Nord, Serbia şi Turcia). Anul de referinţă este 2020/21.

În majoritatea ţărilor, anul şcolar a început în primele zile ale lunii septembrie. În ciuda unor diferenţe, ţările din întreaga Europă prezintă numeroase similitudini în ceea ce priveşte structura anului şcolar. În 13 ţări/regiuni, în general, şcoala a început încă din luna august. Ţările în care anul şcolar începe cel mai devreme sunt Danemarca şi Finlanda. În Germania, deşi există o dată oficială de începere la 1 august, în realitate, şcolile din diferite landuri încep între 3 august şi 14 septembrie. Anul acesta, în 13 ţări/regiuni europene, anul şcolar a început la 1 septembrie. În unele ţări/regiuni, data de începere este de obicei la jumătatea lunii septembrie: acesta este cazul în Europa de Sud (de exemplu, Albania, Grecia, Italia, Portugalia şi Spania), dar şi în Bulgaria şi Luxemburg. În Malta, copiii s-au întors la şcoală la sfârşitul lunii septembrie; în nordul Macedoniei şi Muntenegrului şcolile se deschid la 1 octombrie, în loc de 1 septembrie (din cauza Covid-19). În Austria, Germania, Spania, Italia, Olanda şi Elveţia, începutul şi sfârşitul anului şcolar variază semnificativ în funcţie de regiuni. Anul acesta, din cauza Covid-19, unele ţări au adaptat modul în care elevii încep anul şcolar: de exemplu, în Turcia, anul şcolar a început online la 31 august şi faţă în faţă la 21 septembrie 2020.

Raportul evidenţiază încă o dată diferenţele majore de finanţare a învăţământului primar şi secundar între statele din vestul Europei şi cele estice, accentuând necesitatea găsirii unor soluţii la nivel de politică a blocului comunitar, în special în favoarea eficientizării gestionării acestor fonduri. De altfel, concluzia raportului este că nu sumele alocate sunt prea mici, ci folosirea lor este haotică şi disproporţionată, în statele care au aderat la UE după anul 2004.

Pentru învăţământul universitar, problema nu este legată neapărat de programul şi modul de desfăşurare a cursurilor, ci de raţiuni financiare. Planurile bugetare actualizate ale Comisiei Europene indică clar faptul că pentru proiectul de referinţă al programului de mobilitate Erasmus + cheltuielile vor depăşi estimările anterioare, dublând bugetele de schimb la 30 de miliarde de euro. Ceea ce se încearcă prin regândirea programelor este o reducere a costurilor de mobilitate, dar, chiar şi aşa, se estimează creşterea cheltuielilor pentru programe la aproape 25 de miliarde de euro pentru perioada 2021-2027, comparativ cu un buget total de 15 miliarde de euro în ciclul bugetar precedent de şapte ani (2014-2021). Cel mai recent, cheltuielile de program pentru 2021 au fost stabilite la 2,89 de miliarde de euro, o sumă comparabilă cu bugetele din ultimii ani. Programul de schimb Erasmus + al Uniunii Europene rămâne una dintre cele mai mari şi mai importante iniţiative de mobilitate a studenţilor din lume. În 2020, programul se apropie de sfârşitul ciclului său actual de finanţare multianuală, o perioadă care a înregistrat o cheltuială totală de 15 miliarde de euro pentru a sprijini subvenţiile Erasmus + pentru mai mult de patru milioane de persoane care au studiat, s-au instruit, au câştigat experienţă de muncă sau au participat la acţiuni pe bază de voluntariat în străinătate.

Următorul ciclu bugetar se va întinde pe perioada 2021-2027 şi, în planificarea bugetară anterioară, din 2018, Comisia Europeană a propus o dublare a cheltuielilor Erasmus + care ar fi ridicat bugetul total al programului la 30 de miliarde de euro. Odată cu Europa şi, într-adevăr, cu întreaga economie globală, care se confruntă acum cu perspectiva unei recesiuni severe din cauza pandemiei, a existat o îngrijorare din ce în ce mai mare că UE ar trebui să se retragă de la ţinta anterioară de cheltuieli pentru schimburile Erasmus +. Aceste temeri au fost confirmate parţial la sfârşitul lunii mai a acestui an, când Comisia Europeană a lansat un pachet bugetar actualizat, care include „un plan major de redresare, de generaţie următoare, încorporată într-un buget puternic, modern, pe termen lung al UE”. Pachetul UE de nouă generaţie include 750 de miliarde de euro suplimentare în subvenţii şi împrumuturi pentru statele membre, bani care vor fi utilizaţi pentru a spori cheltuielile într-o serie de domenii-cheie ale programului. Aceasta include o finanţare suplimentară de 13,5 miliarde de euro pentru proiectul emblematic al UE de cercetare colaborativă, Orizont Europa, incluzând, de asemenea, o creştere a cheltuielilor pentru Erasmus +.

Cu toate acestea, bugetul Erasmus + propus pentru 2021-2027 pare acum să scoată din calcul propunerea de buget anterioară. Chiar şi cu finanţarea suplimentară din pachetul UE pentru următoarea generaţie, cheltuielile totale ale programului pentru următorul ciclu bugetar sunt prognozate la 24,6 miliarde de euro. Deşi acest lucru nu depăşeşte obiectivul de 30 de miliarde de euro din propunerea bugetară 2018, acesta reprezintă în continuare o creştere de aproape două treimi (64%) a cheltuielilor programului pentru noua perioadă bugetară.

Propunerile de cheltuieli revizuite au fost aspru criticate de Comitetul pentru cultură şi educaţie al UE, care a declarat că „Toate cifrele sunt cu mult sub propunerea iniţială a Comisiei pentru bugetul 2021-2027. Tinerii îşi văd lumea întoarsă pe dos de criza Covid-19 … Gândiţi-vă doar cum Erasmus + poate sprijini tranziţia digitală în învăţare, de exemplu, dacă îi dăm suficienţi bani. Dar această propunere le reduce drastic impactul şi acoperirea. Este o veste proastă pentru tinerii din toată Europa. ” Într-o declaraţie din luna august 2020, preşedintele comisiei, Sabine Verheyen, a adăugat: „Nu susţinem propunerea Comisiei (…) Iată ce înseamnă acest lucru pentru programele UE: mai puţine oportunităţi pentru tineri”.

Argumentul Comisiei este că propunerile actualizate de cheltuieli constituie o reducere de 7% a programului Erasmus +, dar acest calcul se referă la obiectivul anterior de 30 de miliarde de euro în cheltuieli de program. Practic, propunerile actualizate de cheltuieli vor înregistra în continuare o creştere substanţială a bugetului Erasmus + (în raport cu perioada bugetară 2014-2020) şi o creştere corespunzătoare a participării la schimb. În propunerile bugetare actualizate pentru 2021, care au fost depuse la 24 iunie 2020, Comisia Europeană a confirmat finanţarea Erasmus + pentru anul viitor la 2,89 miliarde de euro, o sumă comparabilă cu cheltuielile din programul din ultimul an care va oferi o oarecare stabilitate participanţilor la program şi părţilor interesate în anul următor, deşi va persista, pe toată durata exerciţiului financiar de şapte ani, temerea că un număr din ce în ce mai mic de tineri vor avea acces la program, aceştia fiind cetăţeni tocmai ai statelor în care educaţia se confruntă cu probleme structurale şi de finanţare. (Dragoş CIOCĂZAN)

Sursa: https://monitor.icef.com/2020/07/erasmus-funding-outlook-for-2021-and-beyond-becomes-more-clear/