La Geamuri Multe….

Exponenţii poporului român au o capacitate extraordinară de a eticheta cele mai diferite obiecte, acţiuni, locuri şi de a schimba semnificaţia iniţială. Spre exemplu, ne-au rămas din comunism o multitudine de vorbe, care atunci reprezentau ceva, astăzi însă nimic. Spre exemplu, adidaşi era denumirea dată pentru orice tip de pantofi sport dar şi etichetă pusă picioarelor de porc. Se stătea ore în şir la coadă la fraţii Petreuş. Nimeni nu ştie cum de la cei doi fraţi, respectiv Ştefan şi Ion Petreuş, cântăreţi celebri din Maramureş, s-a ajuns la numele puilor anemici vânduţi la alimentară. Sau un alt exemplu: în urmă cu 30 de ani, copiii se dădeau, lăsaţi pe spate, pe trocarici – un fel de sanie-căruţ din scânduri, cu rulmenţi pe post de roţi. Au rămas celebre, tot din epoca respectivă, denumirile unor locuri. Ne vedem la Junior, adică în faţa clădirii actualului tribunal, unde pe vremuri era un magazin cu articole pentru tineret. În Berceni magazinul BIG era
cel mai important reper; BIG este acronimul de la Băcănie-Industriale-Gospodina. Tot în Berceni, oamenii îşi dădeau întâlnire la  o bere la Geamuri-Multe, adică la restaurantul celebru de pe Olteniţei, situat între BIG si Orăşelul Copiilor, vizavi de Şcoala de Miliţie. Interesant este cum au migrat denumirile populare dintr-un loc în altul al Bucureştilor. Oricărui restaurant de cartier cu gemuri de sus până jos consumatorii îi spuneau la Geamuri Multe, fără a se sinchisi de altul din cartierul învecinat. Ciudat, dar se întâlneau acolo unde stabiliseră fără să ajungă din greşeală la celălalt Geamuri Multe. Folclorul urban acreditează ideea că în oricare cartier bucureştean exista un Geamuri Multe. Eu o să mă refer aici, la cel din cartierul meu. Mai exact la cel din zona Dimitrov. Cu siguranţă, cei tineri nu înţeleg la care zonă mă refer. Ei bine, vorbesc despre bulevardul care s-a numit la început Ferdinand (în 1900 este atestat astfel), apoi a fost rebotezat Gheorghi Dimitrov (1882-1949), după moartea fostului prim-ministru bulgar şi lider al Cominternului, iar după 1990 a revenit la numele iniţial. Aşadar, la numărul 102, exista Restaurantul Bucegi. Restaurant comunist de cartier, cu o mică terasă. Acestuia i se mai spunea şi Geamuri Multe. Recunosc că nu am băut niciodată acolo o bere, nici nu am mâncat ceva, deşi am fost la o nuntă acum cincisprezece ani, când încă mai funcţiona. Pe avarie, dar funcţiona. Ciudat este să fii la o nuntă şi să nu bei şi să nu mănânci nimic! Asta pentru că am fost angajat ca operator de imagine şi ginerică mi-a spus din start că dacă vreau meniu îmi scade din preţul filmării. Am acceptat aşadar să filmez toată noaptea pe uscat, dar la două noaptea mi-a adus o felie de tort. Am refuzat politicos pe motiv că nu obişnuiesc să mănânc dulce după miezul nopţii, pe stomacul gol. Cam asta e amintirea mea la Geamuri Multe…(Ciprian C. VASILESCU)