Sesiune

Luni a început prima sesiune din acest an. O sesiune online, impusă de contextul actual. Studenţii s-au pregătit pentru a face faţă cu succes examenelor.

Conf. univ. dr. Marilena Cojocaru, decanul Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, are câteva cuvinte pentru cei care sunt în febra examenelor.
„Deşi şcoala de acasă pare mult mai relaxantă decât… şcoala de la şcoală, lucrurile nu sunt chiar aşa, în timpul sesiunilor de examene. Sesiunea de acum este una atipică, iar pregătirea unui examen online, spre deosebire de cea a unui examen clasic, presupune, din capul locului, gândirea unui scenariu privind felul în care acesta trebuie să se desfăşoare, precum şi preîntâmpinarea unor posibile situaţii cu care ne-am putea confrunta în timpul examinării.
Un examen este o punte peste care dacă treci te simţi împlinit. Deci reprezintă finalitatea unui lucru bine făcut, pentru care ai rezervat un timp, care te va duce la o dezvoltare personală şi profesională în viitor. De multe ori examenul este factorul decisiv în obţinerea unui loc de muncă, a viitoarei tale cariere etc.
Ce le doresc studenţilor? Să fiţi oameni de onoare, să gândiţi liber, să aveţi o viaţă palpitantă, să o trăiţi cu intensitate şi bucurie, să fiţi conştienţi de puterea acţiunilor dumneavoastră, de impactul asupra celor din jur şi să nu uitaţi că sunteţi studenţi haretişti! Tot ceea ce faceţi să fie la un nivel superior şi să tindeţi către reuşitele mentorului acestei Universităţi, marele Spiru Haret!
Credeţi în voi! Sunteţi inteligenţi, plin de resurse şi operativi! Astăzi v-aţi descurcat mai bine decât ieri, iar mâine, sunt sigură, că vă veţi descurca mai bine decât azi.
Vă doresc baftă în sesiune!”

LA START

Raluca Mihai este studentă în anul I la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei Bucureşti la Universitatea Spiru Haret. Este unul dintre bobocii care a aşteaptat cu emoţii prima sesiune din viaţa de student.
„Nu puteam să răspund unor întrebări despre sesiune, emoţii sau învăţarea online fără a-mi întreba colegii de an. A fost primul gând, deoarece a fost şi prima reuşită, aceea de a crea un colectiv echilibrat, determinat şi generos. Dincolo de distanţarea fizică, am reuşit să ne apropiem prin multe întrebări, provocări şi reuşite care ne-au adus aici, în sesiunea de iarnă.
Învăţarea online este inedită pentru noi, studenţii, şi profesori deopotrivă. Realizând, ne-am simţit brusc conectaţi ca împărtăşind o mare taină. La început, ne-am organizat anevoios întru cunoaştere pentru plăcerea de a conversa despre lucruri simple.
Apoi am luat aminte că tehnologia, deşi o folosim în fiecare zi, este totuşi o necunoscută. Pe parcurs ne-am înfricoşat când am văzut ce puţină ştiinţă încape în patru ore de curs. Am cârcotit când GDPR-ul ne-a furat şansa de a înregistra cursurile, dar am sărbătorit când am aflat că există totuşi şi excepţii. În consecinţă, am admirat profesionalismul, onestitatea şi implicarea unora sau pragmatismul altora.
Aşteptările noastre au fost, de la bun început, aceeaşi triadă: din partea profesorilor, avem nevoie de claritate şi punctualitate, din partea universităţii, de organizare şi comunicare, iar, din partea noastră, de nopţi nedormite, cărţi citite şi emoţii stăpânite (cu greu).
Suntem alerţi şi curioşi în faţa primei runde de examene şi încrezători în forţele proprii. Rezultatele acestei sesiuni vor fi mai mult decât note. Reprezintă introspecţii cu rădăcina în schimbare, izolare, adaptare, disciplină, responsabilitate şi speranţă”.

Studentul de dincolo de ecran!

Vă rog să îmi permiteţi să vă împărtăşesc din noua mea aventură de „boboc” în primul semestru online la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei Bucureşti din cadrul Universităţii „Spiru Haret”. Dincolo de buchetul de experienţe trăite şi de informaţiile acumulate, consider că materia în care mă oglindesc la acest moment al pregătirii mele este „Metodologia cercetării în psihologie”, iar cadrul didactic pe care l-am simţit că a ajuns cel mai uşor „dincolo de ecran” este reprezentat de doamna conf.univ.dr. Beatrice Manu.
Împărtăşesc cu voi felul în care această experienţă a reverberat în mine încă de la primul curs online, gândindu-mă că poate ne va ajuta să acordăm o mai mare atenţie actului de a fi prezenţi şi în contact cu cei din jur.
Îmi amintesc cuvintele doamnei profesor chiar la primul nostru curs: „Eu sunt aici să împărtăşesc cu voi cunoştinţele mele! Îmi proiectez ca astăzi să ne regăsim împreună şi să ne cunoaştem”. A urmat provocarea definirii sensului expresiei „a fi profund”, adică a fi într-o relaţie cu ceilalţi. În acel moment m-am simţi aşa cum îmi imaginez că Irena Talaban s-a simţit întâlnindu-l pe Tobie Nathan. (Pentru cei interesaţi, a se vedea: Irena Talaban, Mărturisirile unui psihanalist, Editura: Paralela 45, 2005). A fost deci un moment important în care am conştientizat oportunitatea deosebită de care aveam parte!
Aveam onoarea să beneficiez de un profesor riguros, foarte bine informat şi apropiat de student. Rapid am realizat că voi învăţa nu doar noţiuni, concepte şi definiţii, ci şi felul în care să îmi construiesc propriile interpretări, să particip, să formulez întrebări şi răspunsuri care vor căpăta sens, atât în cadrul cercetării ştiinţifice, dar şi în dezvoltarea mea viitoare.
Iată aşadar că nicio interfaţă virtuală nu poate opri legătură emoţională dintre un profesor dedicat, talentat, plin de spontaneitate şi un student interesat! Emoţia trecută dincolo de ecran şi împletită cu nuanţe de umor, dârzenie şi conştientizarea importanţei materiei au transformat lucrurile complicate într-o simplitate care să îmi permită integrarea informaţiilor specifice materiei. Fiecare curs m-a stimulat, întrebările şi răspunsurile mi-au captat atenţia, deschizând, ca să spun aşa, „robinetul curiozităţii”, creierul începând să emită ipoteze, să contureze obiective, pătrunzând aşadar pe un teren necunoscut mie până în acel moment.
Iată cum am găsit eu, în mediul online, un profesor sensibil la nevoia mea de înţelegere, de formare şi la curiozitatea proiectării unei cercetări riguroase. Mânată de această curiozitate, am căutat, pierzând noţiunea timpului, materiale, documente, informaţii pe marginea acestui domeniu. Observ la mine, pe parcursul cursului, îmbinarea curiozităţii cu un licăr de pasiune care începe să se contureze. Este oglindirea aceea despre care scriam la început! Este interesant de urmărit transformarea „licărului de pasiune” în preocuparea extinderii orizontului cunoaşterii.
Pot spune că este foarte adevărat că formatul de predare online m-a scos din zona de confort, fiind necesar să confrunt un necunoscut, care mi-a adus, atât emoţie, cât şi curiozitate intelectuală. Mă gândesc în acelaşi timp că ieşirea din zona de confort ar putea fi valabilă şi pentru profesor, impunându-se în acest caz ca, atât profesorul, cât şi studentul, să facă paşi unul către celălalt cu o mai mare prezenţă, atenţie şi inventivitate.
Cadrul creat este unul destul de complex, profesorul nu poate avea intervale de timp lipsite de mesaj şi consider că pregătirea pentru predarea online necesită mult mai mult timp decât predarea clasică „faţă în faţă” din amfiteatru. De aceea îmi doresc să evidenţiez, pe lângă conţinutul materiei, şi importanţa emoţiei. Aceasta m-a ajutat să mă apropii de profesor şi de materie, dar să permită şi conturarea în harta minţii mele a ceea ce studiul psihologiei presupune. Îmi dau seama că am avut un start educaţional foarte frumos şi în deplin acord cu mine!
Revenind la experienţa avută în cadrul cursurilor online de „Metodologie”, am descoperit alături de doamna profesor lumea bogată a ceea ce reprezintă o cercetare riguroasă din punct de vedere metodologic. Pentru mine, profesorul a trecut dincolo de distanţa pe care spaţiul virtual o provoacă deseori şi a creat cadrul potrivit cultivării nevoii mele de cunoaştere, dar şi susţinerea angajării mele pe acest drum. Realizez că acest lucru nu este unul uşor de obţinut, necesitând din partea profesorului un grad ridicat de empatie, pasiune, muncă şi dorinţa de a împărtăşi din propriile cunoştinţe. Mă simt onorată să beneficiez de o asemenea experienţă, mai ales că s-a petrecut chiar la începutul drumului în viaţa de student.
De asemenea, consider că interacţiunea cadrului didactic cu studenţii este un aspect deosebit de important, mai ales în cadrul online. Personal, mi-am auzit numele strigat în cadrul cursului şi am participat în mod implicit la curs (cu camera deschisă), mi-am exprimat opinia cu sinceritate şi cu argumentele de care dispuneam, am prezentat elemente importante ale primei mele lucrări pe parcurs, primind reacţii pozitive, ceea ce a contribuit foarte mult la clădirea interioară a încrederii, a calităţilor şi a comportamentelor atât de necesare viitoarei profesii.
Aşadar, având experienţa unei alte facultăţi, consider că pot face o comparaţie rezonabilă între modul de predare clasic şi noua formă de predare online şi să afirm că pot fi obţinute rezultate remarcabile prin predarea online, dacă nu se uită esenţa contactului uman. Spun „nouă”, deoarece pentru ţara noastră este destul de nouă şi implicit pentru mine, însă la nivel internaţional această formă de învăţământ este folosită de mult timp şi mă bucur să o experimentez, mai ales în condiţii atât de bune, în cadrul Universităţii „Spiru Haret”.
Aici găsesc de cuviinţă să menţionez şi importanţa platformei Blackboard. Aceasta este un instrument preţios în susţinerea activităţii online şi nu numai, în comunicarea profesor-student, student-profesor, dar şi activitatea de Forum în care avem libertatea de ne exprima propriile opinii legate de anumite subiecte lansate de către profesori. Suportul de curs, regulile de redactare, informaţiile necesare desfăşurării întregii activităţi, materialele suplimentare
pot fi găsite, atât la nivelul platformei, cât şi la nivelul bibliotecii virtuale care cuprinde o cantitate impresionantă de articole ştiinţifice atât de importante cercetării şi dezvoltării.
Firesc că sunt nerăbdătoare să cunosc personal, atât profesorii, cât şi colegii, îmi imaginez întâlnirea faţă în faţă în amfiteatru şi experimentarea în mod direct a vieţii de student. Având în vedere experienţa mea personală, consider că interacţiunea directă are efecte benefice atât asupra dezvoltării relaţiilor interumane, dar şi asupra îmbunătăţirii abilităţilor cognitive ale studenţilor. În această perioadă de pandemie, opinia mea este că abordarea online în cadrul Universităţii „Spiru Haret” a păstrat eficienţa învăţământului şi a susţinut întregul proces de învăţare.
În încheiere, îmi exprim recunoştinţa pentru oportunitatea de a expune experienţa mea personală, dar doresc să mulţumesc, în mod special, celui care m-a îndrumat către această Universitate (sper să mai am şi alte oportunităţi pentru a face acest lucru!) şi care a înţeles înaintea mea că acest proces mă va transforma, metamorfoza, şi îmi va arăta calea pe care să o urmez dacă doresc să cercetez realitatea mea şi a celorlalţi.
Voi concentra cele spuse mai sus prin ceea ce Socrate afirma: „Ceea ce le transmit discipolilor mei este propria mea încurcătură, să se mire şi să se întrebe, să formuleze o pistă, să o părăsească şi să o ia de la capăt”. (Iuliana PETRE (BEUCHER), Anul I, IF, Grupa 5, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei Bucureşti)