Judecaţi la… generaţie
Data:
23 ianuarie 2019
Cum se apropie campania electorală, se dă drumul la …scormonit. Scormonim în trecutul mai mult sau mai puţin îndepărtat cu o frenezie, un elan demn de cauze mai bune. Şi, cu cât găsim mai multă mizerie, cu atât părem mai satisfăcuţi. Justiţiabili, amatori până-n măduva oaselor, căutăm vinovaţi. Greşelile, fărădelegile se repetă, acuzaţii se înmulţesc, condamnaţii sunt tot mai puţini, noi ne cantonăm la graniţa dintre trecut şi prezent, incapabili, fiindu-ne teamă, să călcăm prezentul spre viitor.
Înţelepciunea românească spune: „morţii cu morţii, viii cu viii” sau, „mortul de la groapă nu se mai întoarce”. Adică, să lăsăm trecutul şi să trăim în prezent, privind spre viitor. Dar ne mai interesează înţelepciunea, care conduce spre acte raţionale, constructive? Părem a fi un popor nevorbit, chiar dacă, de dimineaţa până seara, cine vrei şi cine nu vrei îşi dă cu părerea despre ceea ce, eventual, ştie, şi, mai ales despre ceea ce i se pare că ar şti. Păgubos mod de afirmare.
Mai scriam din acest colţ de pagină că justiţia s-a mutat în stradă. O justiţie ce se revendică a bunului simţ, dar care sufocă justiţia din sălile de judecată, şi nu ne lasă să ne vedem de treabă. Legile – chiar imperfecte – sunt făcute pentru a fi respectate până când fi-vor modificate de legiuitori mai buni. Dar, dacă ele nu sunt respectate, totul se transformă în anarhie, răzmeriţă păguboasă, perdea de fum ce ascunde realităţi triste.
Statistici interesante/interesate ne situează pe ultimele locuri în Europa în foarte multe domenii. Este vorba de incapacitate, de inteligenţă redusă, de inadaptabilitate? Poate puţin din toate, dar mai ales de lene paradoxală, în sensul că toată lumea se mişcă, haotic, ca şi cum ar face ceva, rezultatele fiind nule. Foarte mulţi „îşi fură căciula” crezând că păcălesc statul, păcălesc patronul, acţionând la minima rezistenţă, făcând rost de timp pentru a critica – pe oricine, pentru a cârcoti, pentru a da cu tifla. Mai mult! Dacă înainte de 1989 eram „preţăluiţi” pe cap de locuitor, mai nou suntem judecaţi la… generaţie. Înainte şi după…Ei bine, nu e corect! Niciunul dintre noi nu are toate calităţile şi nici toate defectele unei generaţii. Suntem indivizi, nu generaţii!
Şi totuşi, vestea bună este că ţara aceasta se mişcă. Nu cum ne-am dori, nu atât de repede şi atât de bine. Dar, dacă ne-am lua doar după cârcotaşi, după „scormonitori”, soarele n-ar mai răsări, copiii n-ar mai râde, pomii n-ar mai înflori.
…Nu contenesc să mă mir. Spaţiul virtual este suprasaturat de inteligenţă, de idei, de acţiune, de umor, de ironie şi autoironie. Unde sunt toate acestea în realitate?! (Mioara Vergu-Iordache)
Numărul 808
