Joaca de-a politica

Cred că nu există generaţie care să nu se fi jucat „de-a”. De-a orice pare interesant, pune în valoare talente, abilităţi, personalităţi. „De-a doctorul”, „de-a mama şi tata”, „de-a hoţii şi vardiştii”, de-a pompierii”, „de-a artiştii”, de-a… Unii, mai trişti, se pare că nu s-au jucat. Şi se joacă acum, la maturitate, joacă joaca „de-a politica”. Joaca maturilor nefericiţi nefericeşte un neam întreg.

Ţara stă să asiste la spectacol, la puţine lumini şi multe umbre, la înjurături, la lamentări, trădări, linguşeli… şi toate acestea în numele nostru, al cetăţenilor. Personal, nu îmi aduc aminte să fi dat procură cuiva, de stânga, de dreapta, de centru, să vorbească pentru mine. Eu vorbesc o dată la patru – cinci ani, cu ştampila! În rest, am multă altă treabă. Cum treabă ar trebui să aibă şi domniile lor, aleşii. Să lase lupta pentru ciolan pentru campaniile electorale şi să muncească. Să termine cu improvizaţiile, cu experimentele, cu aranjamentele, indiferent de ce natură ar fi ele. Sigur, vinovaţi suntem noi că îi acceptăm, că intrăm în jocul lor steril, în înţelegerile lor oculte. În jocurile copilăriei, îi sancţionam pe cei care modificau regulile în timpul jocului. Unii aveau aceste tendinţe. Copiii ştiu însă să acţioneze! Maturii, nu.

Bătălia pentru anticipate este doar un joc fără sens şi costisitor. Anticipate cu câteva luni mai devreme, dintre care, tradiţional, două-trei nu se lucrează?! De ce anticipate? Pentru că unii pot! Pentru că se află pe un val de simpatie. Foarte bine. Pot guverna în aşa fel încât să păstreze această favorabilitate şi să fie aleşi la termen. Între timp să lucreze, să pună ordine în sistemul de educaţie, de sănătate, în industrie, în agricultură, în servicii, în transporturi…

Ce se întâmplă de acum până la toamnă? În România? O bătălie a orgoliilor, pentru putere. Ce se întâmplă în marea familie europeană? Se negociază fonduri care sunt folosite, se impun convingeri, atitudini, se promovează interese naţionale… Nu, nu ale României, pentru că România are altă treabă: „copilul meu cu al tău l-au bătut şi-l bat pe al nostru!”

Joaca de-a politica ne mai pierde un an. Şi nu mă gândesc doar la generaţiile mereu de sacrificiu, generaţiile războiului, ale comunismului, mă refer mai ales la tineret, care nu beneficiază de o educaţie în pas cu cerinţele civilizaţiei actuale, de un sistem de sănătate măcar decent, care nu-şi găseşte locuri de muncă… Fiecare om are o viaţă. Fiecare viaţă este importantă. Fiecare viaţă trebuie respectată, indiferent de orientarea politică a celor vremelnic la putere. Nu, nimeni nu trebuie să vorbească în numele altuia, pentru că nimeni nu trăieşte în numele altuia!

Luaţi-vă jucăriile şi jucaţi-vă de-a politica în casa voastră, nu în curtea noastră! Lăsaţi scenariile telenoveliste şi conduceţi ţara! (Mioara Vergu-Iordache)