ISTORIE DE PIATRĂ

Curtea Domnească din Bacău – reşedinţa lui Alexandru, fiul lui Ştefan cel Mare

Curţile Domneşti erau locurile de unde „iradia” puterea conducătoare a unui stat, de unde domnitorii (voievozii, cei care „voie-vor-da”) emiteau acte oficiale şi unde se făceau adunările de seamă, de sfat şi de stat. Ele erau ridicate pe drumurile principale, asigurând şi loc de popas al alaiului domnesc, aflat în mişcare pe teritoriul statului administrat. De aceea nu trebuie să ne mire faptul că fiecare domnitor avea mai multe Curţi Domneşti sau Case Domneşti aflate în incinta mănăstirilor fortificate.

Printre Curţile Domneşti ale Moldovei găsim Hârlău, Bacău, Vaslui, Suceava, Botoşani etc.. Curtea Domnească din Bacău a fost reşedinţa lui Alexandru, fiul lui Ştefan cel Mare. Ansamblul este clasat astăzi ca monument istoric, fiind format din următoarele monumente: Biserica „Precista”, „Adormirea Maicii Domnului”, Ruine casă domnească, Ruine turn.

Reşedinţă a lui Alexandru în perioada 1481-1496, curtea domnească de la Bacău a reprezentat în această perioadă centrul administrativ, de control şi de organizare al Ţării de Jos (Moldova fiind precum Egiptul antic, administrată şi „împărţită” în Ţara de Sus şi Ţara de Jos). Caracterul itinerant al domnilor a determinat în Moldova, la fel ca în Ţara Românească, apariţia unor curţi domneşti temporare. Aici poposea domnul în anumite împrejurări politice sau pentru a participa la judecăţi. Unele dintre aceste curţi au servit şi drept loc de rezidenţă fiului desemnat a urma la tron. Acesta este de altfel şi cazul Curţii Domneşti de la Bacău, reşedinţa fiului mai mare al lui Ştefan cel Mare, unde un fiu al acestuia era coregent, calitatea ce reiese din inscripţia de pe „Tetraevanghelul” scris din prunca lui Alexandru de Teodor Mărăşescul, la 1491, pentru biserica „Precista”.

Biserica „Precista”, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, parte componentă a Complexului arhitectonic al Curţilor domneşti din Bacău, a fost construită în vremea lui Ştefan cel Mare, de fiul său, Alexandru, în 1490. Construită din piatră şi cărămidă, în stilul specific epocii lui Ştefan cel Mare, biserica este foarte bine proporţionată, având un plan treflat cu turlă, cu o lungime de 25,68 m; lăţimea pronaosului de 8,12 m şi lărgimea în dreptul absidelor de 11,24 m. Pronaosul este supralărgit, de forma pătrată, cu intrarea spre Vest şi două ferestre spre Sud şi Nord. Naosul are absidele laterale semicirculare în interior şi cu câte cinci laturi în exterior. Absida altarului, semicirculară în interior şi cu nouă laturi în exterior, este flancată de nişele proscomidiei şi diaconiconului. Pronaosul este boltit în calotă sferică pe pandantivi şi arcuri. Bolţi moldoveneşti cu arcade piezişe se ridică deasupra naosului. Turla, cilindrică în interior, prezintă în exterior opt feţe (octogonul). E aşezată pe o primă bază, de secţiune pătrată (pătratul şi octogonul, aşa cum apar şi pe „Monumentul de la Adamclisi” – adică o lume suprapusă de o altă lume („Nodul lui Isis”) – „Cerbul cu 8 picioare” aflat pe „Cupele Marii Uitări” din mormintele antice ale principilor geţi de acum 2.500 de ani, din zidărie de piatră şi o a doua, stelată, cu 12 vârfuri, de cărămidă. Doi contraforţi întăresc zidul în dreptul diaconiconului şi proscomidei. Soclul este din piatră brută, cu un profil de piatră de talie. Paramentul este tot de piatră brută. Două rânduri de ocniţe cu arcurile şi picioarele de cărămidă înconjurau clădirea. La abside firide lungi, cu arcurile şi picioarele, la fe,l de cărămidă, coboară până la soclu. Caranomentul contraforţilor e de piatra de talie, cu profile. Ctitorul bisericii, Alexandru Voievod, a dăruit cu proprietăţi şi bunuri materiale lăcaşul sfânt. Între acestea, un frumos „Tetraevanghel” dăruit la 23 aprilie 1491, a unui „Panaghiar” şi a altor obiecte sfinte.

În secolul al XVII-lea prin osteneala credincioşilor şi slujitorilor bisericii s-au realizat lucrări de întreţinere a bisericii, s-a făcut catapeteasma, uşile împărăteşti şi cele diaconeşti, s-au pictat icoanele în stilul Renaşterii. În veacurile XVIII – XIX, biserica a fost completată cu icoane şi s-au făcut adaosuri arhitectonice, biserica pierzându-şi forma iniţială.

Un drum până la ansamblul domnesc existent aici vă va ajuta la completarea unei pagini de istorie a Moldovei de acum 500 şi ceva de ani sau vă va face să vă imaginaţi cum era în vremea cavalerilor şi domniţelor.

Surse: wikipedia.org; amfostacolo.ro; 365romania.ro; locuridinromania.ro; destepti.ro; desteptarea.ro; zdocs.ro; atratur.ro; ziarullumina.ro; sacalatorim.ro; mapio.net; ghidul-horeca.ro; descoperanordest.ro; trinitas.tv 

Donjonul de la Coronini
•O fortificaţie se ridică din colbul istoriei: „Cetatea Ladislau” de pe Clisura Dunării

După ce vizităm alte ţări vecine şi ne minunăm de trecutul lor istoric şi de faptul că ei îl conservă şi îl promovează, revenim în ţară şi încercăm să înţelegem de ce noi nu facem aşa. De ce suntem „altfel”? Oamenii noştri politici nu sunt interesaţi de ceea ce vrea poporul şi nici nu comunică cu acesta în nici un fel. Mai ieşiţi din birourile capitonate şi mai vorbiţi cu poporul, că de aceea v-am ales! Nu aveţi bătături de la atâta stat pe scaun? Noroc că în cazul zonei unice a Clisurii Dunării vedem ca în oglindă malul sârbesc şi mai copiem şi noi câte ceva. Am fost de câteva ori în zonă şi privaţii m-au câştigat cu iniţiativele lor. Fac excursii, fac investiţii, vor să protejeze… Este o zonă cu încă mult mister şi oraşe scufundate…

După ce conexiunea între malul sârbesc şi cel românesc al Dunării a fost restabilită prin punerea în funcţiune a bacului de la Moldova Nouă, ruina Cetăţii „Sfântul Ladislau” din comuna Coronini (mai demult Vărad; jud. Caraş-Severin) a început să fie supusă unui amplu proces de reabilitare, repunerea în valoare a fortificaţiei medievale, menţionată în documente încă din 1430, urmând să aibă acelaşi impact asupra turiştilor cum se întâmplă în cazul Castelului Golubac din Serbia („în oglindă”). De câţiva ani, zona Clisurii Dunării atrage asemeni unui magnet turişti din toate colţurile ţării şi nu numai. Întrucât a intuit faptul că turismul poate deveni un segment extrem de profitabil pentru zonă, edilul comunei Coronini, Ilie Boboescu, a înţeles că nu doar calitatea serviciilor oferite vizitatorilor joacă un rol definitoriu în fidelizarea acestora, ci şi obiectivele turistice din proximitate. Drept urmare, una dintre cele mai preţioase comori ale locului, „Cetatea Ladislau”, situată la capătul estic al localităţii Coronini, e gata să îşi recapete strălucirea de altădată, pentru consolidarea, restaurarea, conservarea şi protecţia acesteia fiind alocaţi bani mulţi: peste patru milioane de euro.

„Cetatea Ladislau” (mai este cunoscută şi sub numele de „Donjonul de la Coronini” sau „Cetatea Sfântul Ladislau”) a fost o cetate medievală încredinţată la un moment dat cavalerilor teutoni (unele surse spun că s-a ridicat pe ruinele unei alte cetăţui dacice, aflate pe un deal numit „Culă”). A fost terminată de Sigismund de Luxemburg şi dedicată Sfântului Ladislau.

Zilele acestea putem spune că lucrările de reabilitare pentru unul dintre cele mai importante obiective turistice din Banatul Montan, Cetatea „Sfântul Ladislau” de la Coronini, care datează din secolul al XV-lea, s-au încheiat. În momentul de faţă, firma care s-a ocupat de restaurare lucrează la platformele de belvedere şi căile de acces pentru vizitatori, după care urmează montarea iluminatului arhitectural. După cum decurg lucrurile, reprezentanţii administraţiei locale susţin că este posibil ca „Cetatea Ladislau” să fie inaugurată în scurt timp. Valoarea totală a proiectului de restaurare este de 19,8 milioane de lei, din care 19,3 milioane sunt bani europeni, asiguraţi prin Agenţia pentru Dezvoltare Regională Vest. Cetatea medievală urmează să fie introdusă în diverse circuite turistice naţionale şi internaţionale, pentru a creşte numărului de vizitatori. Se vor desfăşurarea şi minimum patru evenimente anuale periodice, cu accent pe păstrarea tradiţiilor locale.

Dacă ajungeţi în zona Clisurii Dunării, o plimbare cu şalupa sau vaporaşul vă va duce la „Statuia lui Decebal”, la „Tabula lui Traian”, la Peşterile din Clisură, la stâncăriile pe care înfloresc unicele „Lalele galbene”, la „Mănăstirea Mraconia”, sau, mai nou, la „Cetatea Ladislau” din Coronini.

Vrei să te simţi ca şi un cavaler medieval autentic? Atunci urcă în cetate şi priveşte peste fluviu, către malul sârbesc…

Surse: wikipedia.org; infocs.ro; banatfm.ro; stiristul.com; observtot.ro, marinamoldovaveche.ro; observatornews.ro; observatordetimis.ro; gazetadinvest.ro

(grupaj realizat de George V. GRIGORE)