Ioana Suzana TĂUTU

Ioana Suzana TĂUTU:   Pictez cu simplitatea omului, profunzimea sufletului, dar în nebunia clipei.

Căutând mult printre pictori, am descoperit un bun versificator,
iar după ce am dorit să identificăm un agil mânuitor de cuvinte,
am identificat un excelent colorist.

Vă rog frumos să vă prezentaţi!
Numele meu este Ioana Suzana Tăutu, m-am născut în judeţul Bacău, în primăvara anului 1986. Sunt un inginer cu studii universitare de masterat, nepracticant, un om dintr-o generaţie confuză, care cu greu îşi găseşte echilibrul. Cu toate acestea, părinţii mi-au format principii straşnice, rezistente, ce-mi vor călăuzi mereu paşii vieţii. Sunt fiică, soţie, mamă, soră, fină, naşă, pentru puţini prietenă, şi, spunându-vă acestea, vă trasez exact delimitarea mea spaţio-temporală şi spirituală. În rest, mă consider un om simplu, care a realizat bucuria răsăritului şi a ciripitului păsărilor din această lume a goanei, oprindu-mă, astfel, din fuga mea.
Superb răspuns. Despre pictura dumneavoastră minunată…
Arta mea…e nebunia mea, e refugiul meu, e medicamentul unei boli incurabile: pasiunea. Nu pictez zilnic, nu e ceva ce pot face ori-când. În mine începe un adevărat zbucium înainte de a lua în braţe şevaletul, iar când îl cuprind greu mă desprind. Toată foamea şi setea trupească se suspendă, ochii mi se trans-formă, iar urechile îmi acompaniază zbuciumul întru exprimarea lui, cu sunete de la cele
clasice, până la cele tradiţionale, populare. Pictez cu simplitatea omului, profunzimea sufletului, dar în nebunia clipei.
Cum a început totul ?
În adolescenţă am încercat prima dată creionul, în umbra fratelui meu, care deja cocheta serios cu pictura, dar m-am oprit. Aveam o facultate „serioasă” de urmat şi o viaţă de luat în mâini. Doar că dânsa, viaţa, a crezut de cuviinţă că mâinile îmi cam tremură şi cu ceva inexplicabil mă atrăgea spre desen/pictură pentru a mă recalibra. Cu susţinerea şi încurajările soţului şi ale fratelui meu, am dezvoltat timpul acordat acestei nebunii, descoperind astfel că mă rupe de realitatea care mă consumă, mă repară, şi mă pune la loc, întreagă şi mai înţeleaptă. Deci, motivul pentru care am început să pictez sunt eu. Poate sună a egoism…Egoistul împarte cu ceilalţi doar grijile şi supărările (Honoré de Balzac). Mi se potriveşte descrierea; doar că le transform şi apoi le împart. Mă regăsesc cel mai profund în acrilic şi cuţit. Permit haosului meu să se aşeze, iar minţii mele să nu uite.
Aveţi şi talent de prozatoare. Dumneavoastră, dincolo de pictură…
Viaţa mea dincolo de pictură este familia mea, astfel că profit de toate clipele în care îi am alături. Iubesc să râd, să mă plimb pe „coclauri”, să cochetez cu rimele şi să descreţesc frunţile prin diferite desene în creion, cu descrieri în tentă umoristică (inspirate din viaţa de zi cu zi), pe care le postez pe pagina mea de FB, Suzzer’s art.
Din ce în ce mai multe surprize şi noi valenţe descoperite la un singur diamant…Unde vă vedeţi peste 10 ani?
Peste 10 ani…Deşi sunt o visătoare pricepută, nu cred că aş îndrăzni să-mi „prezic” viitorul. Cu credinţă în inimă, sper că voi fi sănătoasă lângă ai mei. Atât! Restul să-mi fie enigmă!
Mulţumesc frumos! Vă rog să adresaţi un gând, cititorilor, privitorilor…
Pentru cititori şi pentru privitori, un gând de mulţumire. Faptul că-şi sacrifică din timpul domniilor lor, pentru a citi despre mine, pentru a-mi vedea lucrările, este un dar nestemat.
…iar concluzia reporterului este:
După 45 de ani de drumuri prin ateliere, expoziţii, galerii şi muzee, putem spune cu mâna pe inimă că am avut bucuria de a cunoaşte un artist adevărat, cu o operă bine individualizată.
Îi urăm drum bun spre celebritate! V-am prezentat doar puţin din universul incredibil al unui artist cu mare viitor.

Aristotel BUNESCU
https://agentiadepresaculturalasisportiva. wordpress.com/