Ioan M. Anghel – un cărturar diplomat rara avis – lipsă din Academia Română

Nu greşesc cu nimic afirmând că ambasadorul, juristul, profesorul şi cărturarul nonagenar Ion M. Anghel, urmare a activităţii rodnice şi îndelungate, puse în slujba diplomaţiei şi a dreptului internaţional – ocupă un loc distinct în analele diplomatice româneşti şi a ştiinţei dreptului în ansamblu. Am mai spus-o, şi o repet, că, după Vespasian Pella, prin profesionalismul dovedit în materie diplomatică, cât şi de drept diplomatic şi consular, a dat valenţe ştiinţifice cadrului juridic nou creat, acesta dobândind valenţe noi, durabile. Îi cunosc din aproape activitatea desfăşurată timp de 37 de ani, cât a funcţionat ca diplomat, şi 63 de ani, ca jurist – trecând în centrala Ministerului de Externe prin mai toate funcţiile, dovedind a fi o prezenţă vie, creatoare, atât în diplomaţia bilaterală, cât şi în cea multilaterală.

Oriunde s-a aflat, Ioan M. Anghel a reprezentat cu demnitate peste fruntariile României ţara şi interesele româneşti, bucurându-se de încrederea unor miniştri de mare calibru, precum Corneliu Mănescu sau George Macovescu, şi care, împreună cu colaboratori de talia sa, cum ar fi cea a lui Valentin Lipatti, Vasile Gliga, Mircea Maliţa, Constantin Oancea, Nicolae Ecobescu, Vasile Şandru, şi mulţi alţii, cu toţii au dat dimensiuni noi diplomaţiei şi practicii diplomatice româneşti, în anii 70-80 ai secolului trecut, ridicând ştacheta atât de sus încât nu cred ca vreodată va mai fi trecută de cei care îi urmează şi îi vor urma.

Având o pregătire academică solidă, fiind discipol apropiat al unor jurişti de marcă din anii 60, precum Traian Ionaşcu, Tudor Popescu sau M. Eliescu, Ion M. Anghel a reuşit în practica curentă să îşi depăşească maeştrii, a dezvoltat şi diseminat larg dreptul internaţional public şi privat, dreptul economic, dreptul diplomatic şi consular, dreptul comunitar etc. Neîntrecutul diplomat român este autor a peste 30 de cărţi şi a circa 150 de studii şi contribuţii din domeniile menţionate. Printre lucrările de referinţă unice în materie de drept internaţional, care nu lipseşte din nicio bibliotecă de seamă care se respectă, inclusiv în cea din cabinetul preşedintelui Academiei Române, menţionez: Dreptul tratatelor în trei volume /1650 pagini/; Dreptul diplomatic şi consular /în mai multe ediţii – 1114 pag./; Pagini din diplomaţia României /lucrare în patru volume – coordonator/, o suită întreagă de studii privind aderarea României la U.E. şi N.A.T.O., unele tratând decompatibilizarea legislaţiei româneşti. Este şi azi preşedintele Societăţii Române de Drept European, structură chemată să facă mai bine cunoscute regulile Uniunii Europene în spaţiul românesc.

În concepţia juristului diplomat Ion M. Anghel, orice activitate internaţională, ansamblul relaţiilor la nivel de stat, are la bază participarea subiecţilor de drept internaţional, prin acţiunea reprezentanţilor săi – diplomaţii. De subliniat că, datorită influenţei activităţii acestora, normele de drept se extind şi în interiorul statelor (prin modificarea şi adoptarea legislaţiei interne pe care acestea o adoptă şi o respectă prin comportamentul pe care îl au faţă de angajamentele asumate).

Contemporanul nostru, autorul Dreptului diplomatic şi al Dreptului consular, consideră că aceste documente sunt instrumente imperative menite să asigure ordinea şi echilibrul necesare la nivel mondial, subliniind perenitatea lor (chiar şi în situaţia globalizării); fără acestea – în concepţia sa de participant în viaţă la negocierea şi adoptarea normelor de mai sus – omenirea n-ar putea subzista. Crezul din urmă îl apropie pe autor foarte mult de marele practician şi jurist român Vespasian Pella.

În diplomaţia bilaterală, Ion M. Anghel a reprezentat România în relaţiile diplomatice şi consulare cu Nicosia, Roma, Malta şi Haga, iar în cea multilaterală ne-a reprezentat într-o seamă de organizaţii internaţionale: ONU (în Comitetul drepturilor omului de la Geneva, ca expert ONU; în problemele juridice ale noii ordini economice internaţionale; în Comisia ONU privind societăţile transnaţionale; la U.N.E.S.C.O., F.A.O, O.M.M, în Comisia Dunării; la Conferinţa de la Viena privind Dreptul consular (1963) şi a Dreptului tratatelor (1986), la Birourile Internaţionale reunite pentru protecţia proprietăţii intelectuale – Geneva (devenit mai târziu OMPI) şi la sesiunile acestora pe probleme de drept de autor; la Curtea Permanentă de Arbitraj (membru al acesteia 12 ani), la numeroase reuniuni ale Tratatului de la Varşovia şi CAER, în diverse comisii interguvernamentale mixte în probleme de frontieră, hidrotehnice etc.; la înfiinţarea Organizaţiei pentru interzicerea armelor chimice; a fost preşedintele unor reuniuni internaţionale BIRPI, respectiv OMPI, a făcut parte din Delegaţiile române de stat la nivel înalt, fiind principalul negociator al unor tratate, convenţii şi acorduri internaţionale, pe unele dintre ele punându-şi semnătura. Este autor al unor studii de ansamblu asupra cadrului juridic convenţional şi a numeroase acte normative, printre care şi Statutul Corpului Diplomatic şi Consular al României.

Ion M. Anghel a intrat în conştiinţa colegilor şi a celor care l-au cunoscut de-a lungul anilor pentru verticalitatea şi principialitatea lui, pentru faptul că nu ceda în faţa interlocutorilor străini, cum s-a petrecut, cu regret, în cazul unor diplomaţi în post după 1989, în relaţiile cu Ucraina şi Ungaria, chiar la nivel de secretar de stat şi de ministru. Asupra diplomaţiei actuale şi a obiectivelor ei, fostul diplomat s-a pronunţat sine ira et studio într-un condensat şi pilduitor studiu: Quo vadis România? Un punct de vedere, apărut la Editura Junimea în 2011. Actualmente este preşedinte al Asociaţiei ambasadorilor şi diplomaţilor de carieră din România.

Amintesc conducerii Academiei Române că la cea de-a 90-a aniversare, în semn de omagiu şi de preţuire a activităţii desfăşurate în domeniile diplomaţiei, procesului legislativ, cercetării ştiinţifice şi învăţământului universitar, nu în ultimul rând de apreciere a prodigioasei opere ştiinţifice, Prezidiul şi Consiliul Ştiinţific ale Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, a acordat – într-o adunare solemnă – ambasadorului Ion M. Anghel Diploma Jubiliară şi Medalia de Aur ale Academiei. Momentul a fost urmat de o serie de mesaje de apreciere exprimate de reprezentanţi ai mediului academic şi diplomatic.

Menirea prezentării de faţă este de a sensibiliza pe foştii săi elevi, unii din ei membri ai celui mai înalt for ştiinţific românesc, să îl apropie, cât mai trăieşte, de Academia Română, ca un semn de preţuire pentru tot ceea ce a făcut aproape patru decenii pentru ştiinţa şi practica diplomatică românească. (Nicolae MAREŞ)