Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi!

Habar n-am dacă Lenin a glăsuit vreodată astfel. Nu putem şti cu siguranţă ce l-a determinat să accentueze prin repetarea de trei ori a aceluiaşi cuvânt necesitatea instruirii, ca formă de emancipare socială şi morală. Cert este că, în acele vremuri, analfabetismul reprezenta o mare problemă în Rusia imperială, iar celebrul revoluţionar, altfel om umblat şi cultivat în Apus, a înţeles că punerea în practică a principiilor şi teoriilor revoluţionare nu se putea face cu oameni fără ştiinţă de carte.
Experimentul utopic al „celei mai drepte dintre societăţi” s-a încheiat de mult, confirmând încă o dată parcursul ciclic al etapelor de dezvoltare a umanităţii. Con-fruntarea societăţii comuniste cu lumea capitalistă constituită pe schelet apusean s-a terminat cu victoria celei de a doua, nu pentru că există diferenţe de abordare majore, ci pentru că prima ignoră individul, subjugându-l interesului colectiv amorf. Capitalismul, cel puţin cel contemporan, îşi ascunde caracterul la fel de utopic în spatele proclamării unei societăţi capabile oricând să îşi schimbe forma, mulându-se pe nevoile individuale imediate. Astăzi nu ni se mai promite o lume mai bună, ci ne este oferită zilnic prin metode clasice de marketing politic. De fapt, ambele propuneri de orga-nizare socială sunt o himeră. Una dintre ele a învins pentru că reuşeşte să întreţină, de vreo 150 de ani, iluzia libertăţii absolute. Cealaltă a pierit sufocată de imposibilitatea de a înţelege această iluzie.
Să revenim, totuşi, la vorbele lui Vladimir Ilici. Alimentată de prăbuşirea unui sistem declarat odios, în principal pentru că a permis constituirea unor structuri de con-ducere piramidale generatoare de lideri autocratici, opinia generală este acum că îndemnul liderului revoluţiei ruse este de-păşit. În lumea de astăzi este esenţial să te „descurci”, să faci bani, să reuşeşti, oricum şi oriunde în viaţă. Şcoala nu mai este un imperativ, iar educaţia nici atât. Datele alarmante despre abandonul şcolar şi modul în care politicienii calcă în picioare limba română par să confirme tendinţa. În zilele noastre, emanciparea se traduce prin burta plină, maşini de lux şi buzunarele crăpând de bani. Febra bunăstării materiale, frenezia acumulării îngroapă spiritul şi, uneori, bunul simţ. Am uitat că a învăţa zi de zi este ceea ne face umani. Îmi vin în minte cuvintele altui rus celebru: Tu şi cu mine suntem ca şi cum am fi fost învăţaţi  să sărutăm în ceruri şi trimişi împreună pe pământ, pentru a vedea dacă mai ştim ce-am fost învăţaţi. (Boris Pasternak, Doctor Jivago).