Inteligenţa Artificială în educaţie: instrument, partener sau rival al profesorului?

Din ce în ce mai multe voci spun că profesorii vor deveni „învechite relicve ale unei epoci pre-digitale”. Că agenţii conversaţionali IA pot prelua predarea, corectarea, ba chiar mentoratul. Şi totuşi, oricât de inteligente ar fi modelele algoritmice, ceva le scapă: profesorul nu e doar un distribuitor de informaţie. E ghid, mentor, observator atent al nevoilor elevului. IA poate evalua, dar nu poate înţelege o privire confuză sau o întrebare nerostită. Educaţia, în forma ei profundă, nu e doar transfer de cunoştinţe. E întâlnire. E context. E emoţie, iar aici, IA încă bâjbâie.

Folosim IA – şi e bine că o facem. Dar nu ca să înlocuim profesorul, ci ca să-l sprijinim. Rolul umanului în educaţie e mai important ca oricând.

Sigur, inteligenţa artificială are un rol uriaş de jucat: poate automatiza sarcini repetitive, personaliza exerciţii, oferi feedback instantaneu. Dar cine decide CUM e folosită IA? Cine filtrează ce e etic, pedagogic, valoros? Profesorul. Încă.

Asta înseamnă că trebuie să ne pregătim – nu să ne retragem. Să integrăm IA inteligent, critic, cu discernământ. Aici intervenim şi noi, la „Wallachia eHub”, prin serviciile gratuite de digitalizare şi inovare pe care le oferim antreprenorilor şi instituţiilor interesate să înţeleagă şi să aplice noile tehnologii cu sens.

Într-o lume în care ChatGPT scrie eseuri şi rezolvă probleme de matematică în câteva secunde, o întrebare persistă ca un ecou în sălile de clasă, dar şi în mintea educatorilor: cine va modela, în cele din urmă, mintea şi valorile noilor generaţii – algoritmii reci, dar eficienţi, sau profesorii care înţeleg subtilităţile sufletului uman?

Inteligenţa Artificială (IA) este fără îndoială una dintre cele mai revoluţionare inovaţii tehnologice ale epocii moderne. Dezvoltată iniţial pentru a automatiza sarcini repetitive, IA a evoluat rapid, devenind capabilă să analizeze, să înveţe şi să ia decizii. Dincolo de aplicaţiile din industrie, medicină sau finanţe, IA şi-a croit drum şi în educaţie, un domeniu profund uman, cu reguli scrise şi nescrise, unde relaţia dintre profesor şi elev e adesea mai importantă decât conţinutul lecţiei.

De la instrument la partener de învăţare

Primele aplicaţii de inteligenţă artificială în educaţie au apărut timid, ca simple extensii ale unor sisteme de evaluare sau aplicaţii educaţionale. Însă azi vorbim despre agenţi IA educaţionali – entităţi software autonome care interacţionează cu elevii, oferă sprijin în învăţare, răspund la întrebări, construiesc teste şi chiar planuri de lecţie. Spre deosebire de chatboţi, agenţii IA nu se limitează la conversaţie, ci încorporează memorie, capacitate de planificare şi decizie, putând opera în contexte complexe.

Aceşti agenţi nu doar asistă, ci uneori par că preiau din atribuţiile cadrelor didactice. Pot analiza progresul elevilor, pot adapta conţinutul predat în funcţie de nivelul lor, pot crea medii de învăţare personalizate, interactive şi captivante. Dar asta înseamnă că profesorul este pe cale să fie înlocuit?

Profesorul, un model imposibil de replicat

Deşi IA aduce cu sine o eficienţă de necontestat, rolul profesorului nu se reduce la transmiterea de informaţii. Educaţia nu este doar despre cunoştinţe, ci despre formarea caracterului, a empatiei, a gândirii critice şi a capacităţii de autoreflecţie. Or, tocmai aici IA se împiedică. Poate adapta un conţinut, poate da feedback rapid, dar nu poate simţi frustrarea din ochii unui copil, nu poate percepe o ezitare emoţională sau o bucurie subtilă. Acolo unde este nevoie de înţelegere umană, algoritmul se opreşte.

Un agent IA poate să planifice o lecţie, dar nu poate să observe cum o glumă bine plasată destinde atmosfera sau cum o pauză la momentul potrivit ajută un copil să îşi recapete concentrarea. El poate fi un antrenor digital strălucit, dar nu va fi niciodată mentor.

Aplicaţii concrete şi beneficii reale

Totuşi, să nu minimalizăm potenţialul IA. În educaţia primară, unde diferenţele dintre copii sunt mari, IA poate personaliza parcursul de învăţare, adaptându-se la ritmul fiecăruia. Chatboţii educaţionali pot identifica dificultăţi, propune soluţii, încuraja autoevaluarea. Asistenţii virtuali pot ajuta profesorii să creeze teste, să ofere feedback în timp real şi să monitorizeze progresul elevilor. Iar jocurile educative bazate pe IA pot transforma învăţarea într-o experienţă captivantă şi memorabilă.

În plus, IA stimulează gândirea algoritmică, creativitatea şi explorarea. Elevii pot învăţa prin simulări, pot explora noţiuni ştiinţifice în realitate augmentată sau pot colabora la sarcini digitale, totul într-un mod care încurajează implicarea activă.

Riscuri şi întrebări deschise

Totuşi, entuziasmul trebuie temperat cu luciditate. Ne putem întreba, pe bună dreptate:

• Cum afectează IA capacitatea elevilor de a gândi critic şi independent?

• Ce se întâmplă când dependenţa de algoritmi slăbeşte motivaţia internă a copilului?

• Cum evităm ca IA să devină un filtru opac între profesor şi elev, în loc să fie o punte?

În lipsa unei reglementări clare şi a unei integrări pedagogice gândite, există riscul ca IA să adâncească inegalităţi sau să distorsioneze relaţiile educaţionale. Mai mult, o educaţie bazată excesiv pe tehnologie poate crea o generaţie de utilizatori eficienţi, dar cu sensibilitate emoţională redusă.

Colaborare, nu competiţie

Poate cea mai importantă lecţie este că IA nu trebuie privită ca o ameninţare, ci ca un partener. Nu profesorul trebuie să concureze cu IA, ci să înveţe să o integreze inteligent în demersul didactic. Un echilibru între interacţiunea umană şi asistenţa IA este esenţial pentru a obţine un sistem educaţional adaptat vremurilor, dar fidel valorilor esenţiale: empatie, gândire critică, colaborare, creativitate.

Tehnologia ne poate ajuta să învăţăm mai bine. Dar doar omul ne poate învăţa de ce să învăţăm, pentru cine şi în ce direcţie vrem să creştem. Iar în acest proces, profesorul rămâne de neînlocuit. Această perspectivă este pe deplin aliniată cu viziunea „Wallachia eHub”, care promovează integrarea tehnologiilor digitale în mod responsabil, inteligent şi adaptat nevoilor reale ale beneficiarilor. În cadrul serviciilor de Training & Skills Development, proiectul sprijină cadrele didactice şi actorii din educaţie în procesul de adaptare la noile instrumente digitale, inclusiv cele bazate pe inteligenţă artificială, punând accent pe formare aplicată, etică digitală şi dezvoltarea competenţelor digitale reale.

„Wallachia eHub” nu promovează automatizarea fără discernământ, ci o digitalizare uman-centrată, în care profesorii rămân actori-cheie, susţinuţi de tehnologie, nu înlocuiţi de aceasta. Prin resursele şi serviciile oferite, eHub contribuie la construirea unui ecosistem educaţional hibrid şi echilibrat, în care IA este un catalizator al inovaţiei şi al eficienţei, fără a eroda valoarea inestimabilă a interacţiunii umane din educaţie.

Pentru profesori, şcoli şi organizaţii care doresc să exploreze această direcţie, „Wallachia eHub” rămâne un partener strategic în tranziţia către o educaţie digitală sustenabilă şi etică.

Află mai multe despre proiectul Wallachia eHUB – www.weh.spiruharet.ro sau pe Facebook https://www.facebook.com/profile.php?id=61557076721864

* Articol susţinut de Universitatea „Spiru Haret”, partener în proiectul „Wallachia eHUB”(WEH) – o iniţiativă dedicată transformării digitale sustenabile în administraţie, economie şi societate.